Experienta fiecareia dintre noi - partea a II-a

[Forumista start]

Discutiile pe aceasta tema pot continua aici.

[Loreena]

Bune fetelor,

Eu sunt noua aici si m-am gandit sa va impartasesc povestea nasterii fetitzei mele.

Eu am nascut la Spitalul Filantropia vineri - 5 noiembrie - la 12 la pranz o fetitza pe nume Carla Maria, de 4 kg, scor apgar 9, sanatoasa si frumoasa, prin nastere naturala, fara epidurala (asta implica utilizarea forcepsului, bebelusa fiind mare).

Sotul meu a asistat si a fost totul in regula. A facut un mic filmulet cu Carla cand a iesit - poate o sa il pot trimite pe site.

Am stat pe internet pana la 4.30 dimineata; la 5 dimineata, imediat ce m-am bagat in pat s-a rupt apa, am simtit ca a parait ceva jos; am stat putin pana s-a linistit debitul si am plecat la spital, unde am ajuns la 6 dimineata; dupa control, am facut clisma - nu am simtit nimic deranjant si nici durere - si de ras nu a fost nevoie ca eram aranjata ok de acasa; apoi m-au dus in sala de nasteri; pana la ora 9 durerile s-au accentuat, atunci aveam dilatatie 4, dar au fost suportabile, insa de la 9 la 12 am avut niste dureri groaznice - o presiune puternica in bazin si dureri puternice de spate; m-au invatat cum sa respir - tragi pe nas si eliberezi pe gura - si mi-au spus sa nu ma incordez ca e mai rau; am facut exact asa, dar tot erau dureri groaznice; ma tineam cu mainile de cearsaf si trageam de el, iar de pe la dilatatie 6-7 deja nu mai puteam asa ca am inceput sa tip ca asta ma elibera; nu-mi mai pasa de nimeni si de nimic, doar il rugam pe Dumnezeu sa inceteze o data durerile ca nu mai puteam; acolo erau la practica studente care m-au ajutat foarte mult si au stat langa mine pe rand si ma masau pe burtica si eu le strangeam de mana; de plans ce sa mai zic, de la durere imi dadeau lacrimile fara sa vreau.

Am nimerit doua asistente-moase super de treaba care m-au ajutat enorm. Mi s-a pus perfuzie pentru grabirea dilatatiei, la un moment dat au schimbat-o ca era prea slaba; pe la dilatatie 8 m-au pus la aparat sa asculte inima bebelusei si am vazut ca scade pulsul; am intrebat-o pe moasa de ce, dar nu mi-a raspuns ci mi-a zis sa desfac picioarele, sa ma tin cu mainile de pulpe si cand am contractii sa imping cat pot de tare. Ea ma ajuta manual la dilatatie. Am facut asta de cateva ori si dupa asta m-a suit pe masa si am continuat tot asa, dupa ce mi-au mai facut si niste injectii in burta pentru grabirea dilatatiei si a contractiilor. In momentul in care a inceput sa se vada caputul, eu cu o mana ma tineam de bara de metal si impingeam si cu alta il sunam pe mobil pe medicul meu sa vina in sala de nasteri si pe sotul meu sa intre si el. Eu trageam aer pe gura si il tineam acolo fara sa ii dau drumul, impingeam, iar moasa ma ridica de spate cu barbia in piept si cu camasa trasa peste burta ma apasa ca sa coboare bebe mai repede. Au aparut imediat Stef si medicul si dupa vreo trei impingeri a iesit bebelusa ca pe tobogan ca a fost si lichid. Stef a filmat momentul si a fost super ok, nu i s-a facut rau deloc. Asta mica a iesit cu manuta pe langa cap si ca urmare pe langa taietura facuta de doctor m-am si rupt rau pana la anus; m-a cusut cam o ora, timp in care Stef a stat langa mine si m-a mangaiat tot timpul pe cap; langa mine era doar el si medicul meu, asa ca ce sa faca doi barbati, s-au apucat sa vorbeasca despre masini, si eu eram destul de atenta la ei si urmaream discutia ca sa nu ma mai gandesc la durere ca deja imi facuse doua anestezii locale jos, zona fiind foarte vascularizata, iar tesutul se rupea cand baga acul. La un moment dat, l-a rugat pe Stef sa ii dea ceva de pe masa si atunci a vazut si Stef ce era pe acolo - carne vie si foarte mult sange, doctorul era plin de sange, si adevarul ca simteam si eu cum tasnea, se simtea cald, parca erau siroaie.

Dupa asta am mai stat pana la 3 dupa amiaza in sala de nasteri, timp in care m-am masat in continuu pe burtica, pe uter; mama a stat si m-a tinut de vorba ca eu eram terminata de somn ca nu dormisem in noaptea aia. Apoi m-au dus in salon rezerva - 200.000 lei / zi. Mai era o rezerva si la 500.000 lei/zi, dar era ocupata. Acolo dupa ceva timp am dormit bustean vreo cateva ore. Seara am fost sa imi vad bebelusa, am tinut-o in brate, dar foarte putin pentru ca nu aveam putere, aveam ameteli mari de tot ca pierdusem mult sange, practic ma tinea Stef ca eu nu prea aveam stabilitate. Peste noapte a stat mama cu mine ca singura nu eram in stare sa ma dau jos din pat sau sa ma duc la toaleta. A doua zi am fost ok. Am mancat gratar si am baut multe lichide; de dimineata m-am dus la alaptat; programul era 6 - 10 - 14 - 18 - 21 - 24; Carla era somnoroasa si avand in vedere ca ii dadeau si lapte praf nu prea sugea(ca daca nu manca cand veneam eu ii dadeau intre mese supliment si normal ca dormea din nou); sfarcuri nu am prea mari asa ca am folosit mamelon de silicon; intre ma duceam la pansat si la muls, si mai dormeam un pic. M-am dus destul de des la pansat sa nu fac vreo infectie ca erau deja hematoame pe acolo si sa nu ma infectez si de la fecale; am facut si niste calmante - piafen si ketoral; durerile sunt si acum; e greu sa ma asez si sa ma ridic.

Am plecat acasa cu Carla luni dupa amiaza. E o fetitza cuminte, a mancat de la san bine, doarme linistit si destul de mult ca sunt nevoita sa o trezesc, dar ii place sa stea treaza noaptea, ca atare cele doua nopti au fost cam albe. Luni am chemat o asistenta de la spital si i-am facut baita si am mai intrebat si noi detalii. Marti, i-am facut baita eu si Stef, dar trebuie sa ne grabim un pic ca suntem prea lenti.


Acum fata mea are deja o luna si o saptamana, e cuminte, s-a reglat cu somnul, plange doar daca ii e foame. Afara am iesit de doua ori cu ea pana acum, nu de alta da e cam ger si nu mi-a dat voie pediatra.

Eu sunt din Bucuresti. Ce parere aveti pot iesi afara cu ea pe vremea asta? Eu am iesit cu caruciorul pana acum.

Pupici multi.

Suntem niste parinti fericiti.
_________________
<img src="http://lilypie.com/baby1/051105/2/0/1/+2" alt="Lilypie Baby Birthday" border="0" />

[adita]

Loreena, bine ai venit, sa-ti traiasca fetita si sa fie sanatoasa. in legatura cu scosul copilului afara, am vazut saptamana trecuta o mamica cu un bebe de o saptamana, din pacate saptamana asta nu am mai vazut-o s-o intreb daca n-a racit dupa asa iesire in frig, la o varsta asa frageda. probabil depinde si de copil, si de cum e obisnuit. fata asta de care vorbesc mai are un copil,pe care tot asa l-a ascos afara de foarte mic si destul de subtire imbracat, si e foarte sanatos, spre deosebire de ai mei, care au fost mai cocolositi si sunt cam sensibili

[somnorici]

Bine ai venit, Loreena!!!
Ti-am citit cu sufletul la gura povestea nasterii si m-am infiorat putin.
Cat despre scosul afara, eu l-am scos pe bble meu de la 10 zile, dar era luna mai, asa ca nu stiu ce sa te sfatuiesc, poate mamicile cu copilasi nascuti mai spre toamna pot sa-ti dea sfaturi mai potrivite.

[ana c]

Bine ai venit Loreena printre noi! Si baiatul meu s-a nascut tot pe 5 noiembrie, dar 2003. Eu l-am scos afara dupa ce a implinit 2 saptamini, cite jumate de ora zilnic, uneori chiar si pe ger. Ce-i drept l-am infofolit foarte bine si il duceam in brate, ca nu aveam carut pe atunci. La inceput il scoteam pe la prinz ca era mai cald, dar cu timpul am trecut la plimbarea de seara, ca doar atunci putea tati.

Am citit povestea nasterii tale si mi-a dat fiori. In ultimiul timp nu am mai accesat subiectul asta ca mi se parea destul de dureros. Eu am facut cezariana tocmai de frica nasterii naturale. Oricum , bravo celor care au nascut natural
_________________

[Roxana_G]

Bine ai venit Loreena. Povestea ta mi-a dat de gandit, desi eu am ramas cu o impresie favorabila nasterii normale. Nici nu ma gandesc ca a doua posibila nastere sa fie cu probleme, insa pe masura ce citesc intamplarile voastre, ma intreb daca nu am avut parte de pur noroc prima data.

Legat de scosul bebelusului afara, eu as zice sa te rezumi numai la zilele cu temperaturi peste 0 grade.
_________________
Rox, mamica Alexandrei Maria

[Georgi]

Lorena!

Eu am scris odata cum am nascut eu, dar stiu ca mi s-a sters si nu am reusit sa trimit raspunsul. Oare am mai scris odata si am reusit sa trimit? Nu mai stiu! Cert este ca nu gasesc pe nicaieri povestea mea. Sa ma contraziceti daca nu e asa.

Sper ca nu va suparati daca scriem si noi povestea noastra aici...


Povestea noastra incepe acum 3 anisori, pe data de 31 august 2002, cand eu si actualul meu sot ne-am casatorit. Am avut o nunta ca in povesti cu toate peripetiile de rigoare, si ne-am inceput viata impreuna fericiti si increzatori. Sapte luni mai tarziu, pe data de 2 Aprilie am aflat ca vom avea un bebe si a trebuit sa-l conving pe viitorul tatic ca nu este o gluma. Adevarul este ca plangeam de fericire, iar el nu a putut sa faca altceva decat sa presupuna ceea ce eu ii spuneam din priviri.
Au urmat 8 luni de sarcina in care noi pluteam prin timp fericiti. Tati obisnuia seara de seara sa maseze burtica aceea mare, iar ingerasul care se ascundea in ea prindea dintr-o data viata si incepea sa se impinga in locul unde tati masa. Intre timp, eu, viitoare mamica, la nici 23 de ani, curioasa foc am inceput documentarea. Revista "mami..cuta" o cumparam deja de cateva luni si acum eram cu atat mai interesata de subiectele din ea. In plus am intrat pe site-ul revistei si am scos la imprimanta toate cele 40 de saptamani ale sarcinii si multe alte informatii interesante. Tot ceea ce am adunat am spiralat la munca si am creat astfel 3 imense "Manuale" pe care aproape ca le-am invatat pe dinafara.
Am avut cea mai usoara sarcina cu putinta, ceea ce doresc din suflet tuturor femeilor, fara greturi, ameteli, pofte, fara nici cea mai mica durere de spate sau de picioare, dar am si facut multa miscare facand drumuri dus-intors la munca pe jos, o distanta apreciabila, sa stiti.
Data nasterii, preconizata de medici era 15 noembrie, dar conform tabelului de calcul de pe site-ul revistei, trebuia sa nasc pe 3 decembrie, si spre placuta mea surpriza, am nascut pe 3 decembrie. Bravo "mami"!!!
Partea interesanta incepe insa cu primele contractii care au aparut pe 1 decembrie, dar erau atat de slabe incat am considerat ca sunt niste crampe. A doua zi am monitorizat aceste contractii si am constatat ca erau foarte regulate si din ce in ce mai dese. Dupa-amiaza eram la mama mea cu vreo doua matusi, dar nu am spus nimanui ceea ce banuiam. Pe la ora 18 am pierdut dopul de mucus, ceea ce m-a pus mai rau pe ganduri. Seara tarziu a venit sotul meu si m-a luat acasa. Abia in casa am avut curaj sa-i spun deoarece este un om foarte sufletist si totodata panicos. La ora 9 seara aveam contractii din 5 in 5 minute, iar eu faceam o baie calda cu saruri minerale de Salvie. Deasupra cazii aveam o scandura pe care imi pusesem cartuliile mele si citeam de zor cu glas tare toate articolele despre travaliul. Tati, cam palid, statea pe marginea cazii, numai ochi si urechi, si se uita la ceas ca sa monitorizeze contractiile. Astfel ne-am pus la punct cunostintele si am reusit sa ne calmam. Nu era nimic de speriat, doar, nu?
Jumatate de ora mai tarziu eram in pijamale si imi faceam manichiura si pedichiura. Aveam emotii, dar nu eram siguri ca se va intampla in seara aceea si nu aveam de ce sa intram in panica. Tarziu, pe la ora 23, ne-am hotarat sa o sunam pe Doamna Doctor Dobre Mihaela, sa o intrebam cum trebuie sa procedam. Dansa ne-a indrumat catre urgenta pentru ca medicul de acolo sa stabileasca cu adevarat "diagnosticul". O ora mai tarziu eram internata, iar la ora 2:57 (sau 3 fara 3 minute cum ne place noua sa spunem) tineam in brate o mogaldeata de 3,3 kg, o fetita frumoasa foc pe care am botezat-o Andreea-Monica. Fericire mare in tot neamul si mai ales printre numerosii nostrii prieteni, curiosi parca de ideea ca noi suntem parinti. Vizite multe, flori, baloane, felicitari. Ce mai ... se nascuse o printesa...
In aceste 18 luni care au trecut de atunci, nu am reusit nici eu, nici tati sa ne revenim. Tot nu ne vine sa credem ca avem o fetita frumoasa si cuminte cum nici nu am fi visat. Este un copil precoce si foarte incapatanat. La nici 2 luni nu vroia sa stea culcata deloc. Se tinea de pantalonasi si se chinuia sa se ridice in fundulet. La 4 luni deja statea pe olita, iar o luna mai tarziu statea fata in piciaore. La 7 luni deja mergea pe langa pat si invata sa cada in fundulet. La 8 luni stia sa faca precum indienii, sa-si sufle nasul si sa se dea jos din pat, iar acum merge binisor in picioare fara sa se mai tina de nimic. Are un curaj extraordinar, o veselie continua si uimeste pe oricine o vede. Nu este timida sau fricoasa cu strainii si foarte rar este suparata, maraita sau alintata. Este un adevarat ingeras din punctul nostru de vedere si ne bucuram ca Dumnezeu ni l-a trimis tocmai noua. Sa-i dea Domnul sanatate, fericire, viata lunga si noua, parintilor, putere sa o crestem si sa ii fim alaturi pana la batranete.
Ma simt atat de implinita la nici 25 de ani, cand multi tineri nici nu se gandesc la casatorie sau copii si doresc la toata lumea sa aiba parte de fericire in casnicie, de sarcini usoare tuturor femeilor si de copii precum fetita mea. Nimeni nu poate intelege cum un copil iti umple sufletul pana cand nu are unul al lui, carne din carnea lui si sange din sangele lui. Copii te implinesc cum nici un succes in viata, pe orice alt plan nu o poate face.
Iti multumesc, draga "chicbebe" ca existi si ca ne esti alaturi in aceste momente de emotie si fericire!
La multi ani tuturor mamicilor, taticilor si puilor din lume!

Pupici dulci de la familia Puia
Cornel, Georgiana si Andreea-Monica.
_________________


http://www.putfile.com/georgi

[Amedy]

Sa-i dea Domnul Monicai toata fericirea si tot norocul din lume! Si tuturor puiutilor nostrii la fel! Si tie Giorgiana, pentru ca esti o fiinta cu adevarat deosebita!
_________________
Copiii,lumina vietii noastre!

[Georgi]

Nu ma consider atat de deosebita, dar iti multumesc din sufletel!

Pupici dulci!
_________________


http://www.putfile.com/georgi

[elenapeitro]

fetelor ca sa incep cu ceva amuzant e a 3 oara cand incerc sa va spun si eu povestea mea. am scris pana acum de 2 ori si cand trebuia sa dau trimite nu stiu unde fugea mesajul meu ca deja m-am plictisit.asa ca sa nu radeti prea tare daaaaaaaa?
sa incep.
doctorul meu imi spusese ca data posibila era in jur de 13 august.Ei bebeul meu pus pe sotii inca din burtica nu a iesit la iveala la acea data.s-alasat asteptat pana ce lumea in familie(sotul-medic, socrul-medic, cumnatul-medic) vroiau s aimi faca cezariana ca de intra bebe in probleme.ei socrul meu venit special pt nastere din emiratele arabe a plecat joi 18 august din localitate sa viziteze rude.Ei atunci s-a hotarata si bebe sa isi faca putinnsimtita prezenta.au inceput contractiile dar slabeeeeeeeeee durau 1 minut si erau la fiecare 7 minute.sotul ra de garda , cand a auzit sa vina acasa.I-am zis omule stai linistit acoloca mai e....
nu am dormit in noaptea aia ca de erau destul de neplacute.am stat asa pana vineri dupa amiaza cand gata s-a terminat cu contractii.hmmm pana vineri noaptea cand auinceput la fiecare 4 minute si devenisera mult mai rele am statde veghe si vineri noaptea.toata lumea dormea eu ma plimbam prin casa de durere si incercam s anu fac nici un zgomot sa nu trezesc pe cineva.a venit dimineata mi-am terzit sotul si i-am zis ca nu mai pot vreau la spital vreau s anasc.hi hi nu stiam eu ce va urma ca altfel nu ma luau decat cu forta din casa.
am plecat la spital la 9 dimineata dupa 2 nopti nedormite.ajunsa acolo m-au controlat aveam dilatatie 4.mai aveam de asteptat....
de aici incepe partea cea mai groaznica.nu stiu eu daca asa se obisnuieste banuiesc ca da dar nu aveam habar de asa ceva nimeni nu spusese vreodata de asta da cert e ca m-a surprins si m-a speriat si m-a facut sa ma simt ....despre ce vorbesc:moasa a venit cu un tubulet de ceva care s ama faca sa ies afara sa nu fac in timpul nasterii asa ca mi-a introdus tubuletul respectiv la spate de m-am simtit efectiv violata atunci am inceput sa plang.pana atunci viteaza nu am mai rezistat si am simtit cu adevarat lipsa mamei mele langa mine.dupa asta a venit si doctorul si din cauza ca nu mi se rupsese apa isi baga si el manuta.iaras presupun ca e normal dar cu brutalitate asa ceea ce nu mi se pare normal ca atunci am incep sa plang si mai tare soacra mea a inceput sa planga si ea cu mine, dupa care a iesit afara si nu -a mai intors decat dupa ce am nascut ca a zis ca nu suporta sa ma auda.sotul era mai verde la fata decat mine.si uite asa din persoane care tb sa ma sustina moral am ramas fara nici una....
pe la ora 4 dilataie mea ramasese tot 4 asa ca mi-au dat perfuzia aia care iti mareste contractiile, provoaca nasterea.nu stiu cum se numeste in limba romana.de acum nu m-am mai oprit din plans.o strigam pe mama, pe dumnezeu sa ma lase sa nasc mai repede.eram nedormita de 2 zile nemancata si durerea pe care presupun ca o cunoasteti si nu tb s av-o descriu.si intr-o tara straina cu o moasa care vorbea si eu nu intelegeam decat 30 % din ce zicea ea acolo.
pe la ora 6 m-au dus in sala de nasteri.nu am avut puterea sa ma urc singura.si imi ziceau sa impingi cand iti zicem noi.va dati seama ce mult intelegeam eu.sotul era langa mine dar era atat de stresat cum nu l-am vazut niciodata ca mai bine nu il aveam langa mine.el mi-a zis ca era asa si din cauza meseriei lui care il lasa sa stie ce se poate intampla si era cu atat mai rau cu cat nu ma putea ajuta si cei pe acre ii vedea in suferinta erau fiul lui si sotia ... ma rog acum l-am scuzat dar data viitoare nu mai il iau cu mine.
ei si din lipsa de puteri l-am scos pe bebe afara de 3 ori si ma opream exact cand trebuia sa imping mai tare.am uitat sa va zic ca moasa se gandea sa imi faca epiziotomie dar s-a razgandit.si cand a iesit in sfarsit pufuletele meu m-am rupt in vreo 5 locuri diferite ca m-am simtit ca am ramas fara "dansa"
acum cand a iesit si corpul lui bebe sincer am simtit o senzatie de parca mi s-a descolacit un sarpe din burta.nu e cea mai frumoasa comparatie dar stiu ca exact asta am gandit in momentul ala.
ei acuma eram atat de lesinata dar am incep sa plang ac de ce nu plange bebe.nu a plans imediat si m-am speriat si mai tare.mi-au zis ca e bine si am mai avut putere sa ridic si capul s avad ce culoare e treaba care ma macina de cadn am ramas insarcinata.ca de erau posibilitati de la ciocolatiu pana la ciocolata alba si spre marea mea dezamagire aveam o mica ciocolata alba si baiat exact asa cum imi dorisem eu.ca am uitat sa va zic ca toata sarcina ne-am chinuit sa vedem ce e si ascunsul meu odor nu s-a lasat vazut.ca soacra mea in dorinta de a avea o neptotica a cumparat de la copaita pana lapatut totul roz...
ei acum am mai stat acolo pe amsa departe de minunea mea sa iasa si placenta si sa ma coasa ca de eram rana vie.a mai durat cam 30 minute toata treaba dupa care m-am imbracat si m-am intins intr-un pat si mi-au adus minunea infometata care imediat a stiut unde sa isi bage nasucu si gata .ma mai intrebau cei veniti sa ma felicite ami vrei?????le-am zis ca sunt nebuni.ei dupa 2 ore am decis ca poate prin cezariana o sa mai incerc.ei acum abia o astept pe minunea cealalta
ei dupa vreo 2 ore m-au facut pachet si m-au trimis acasa.acasa unde toata lumea ma asteopta ca de aici vin veri matusi unchi si ce mai au ei pe aici sa ma felicite.cert e ca de abia pe la 1.20 s-au potolit.bineinteles xca proaspata mamica nu a dormit iar.si nu ca bebe era agitat.dar imi era mie frica "daca se opreste din respirat" si uite asa am dormit si eu abia a doua zi dimineata cand s-a trezit soacra si mi l-a luat 2 ore ca apoi i se facuse fomica pritisorului.acum el e dragostea mea si minunea mea mica.
asta e "povestea printisorului din khartoum" si implicit povestea mea.cert e fetelor ca data viitoare nu mai nasc decat in romania.prost cum o fi, cu spaga(am uitat sa va zic ca nu am dat spaga am platit doar 100 dolari spitalizarea si atat- si moasa a fost de treaba desi nu prea a avut ea grija de mine)dar doar acolo cu mama langa mine voi naste.va pup si sper ca nu v-am rapit prea mult timp.

[Georgi]

Elena, tre sa recunosc ca am ras cu lacrimi... Asa isi schimba omul opiniile legate de copii si nastere odata cu trecerea timpului. La mine nu a fost cazul, dar am 2 prietene care pana nu au cunoscut-o pe Mony a mea nici gand sa faca ele bebei... Apoi Mony le facu pofta de copii si acum cine se gandeste la bebe 2??? Ei?
Acuma lamureste-ma si pe mine ca nu pricepui: Sotul tau e roman? Banuiesc ca nu... Soacra pare de treaba... sa-ti traiasca! Dar nu am inteles, Dupa ce ai nascut ti-a dat imediat externarea? Am ramas cam asa cand am citit si ma gandesc ca oi fi inteles gresit...
Povestea ta e buna de pus pe hartie sa o citeasca si baiatul cand va creste mare, mai ales in varianta asta hazlie..

Pupici dulci si sa va faceti mari, frumosi si destepti!
_________________


http://www.putfile.com/georgi

[elenapeitro]

Pai mai Georgi sotul meu nu e roman.E sudanez cunoscut in Romania.Era la studii(medicina).L-am vazut, mi-a zambit m-am indragostit... si punct.M-a vazut mi-a zambit ... a mai durat pana s-a indragostit. .Mersi pt urari de soacra.Si la voi sa fie..
Si da draguto externarea mi s-a facut dupa vreo 3 ore de la nastere.Daca stateam pentru o zi ma mai costa inca 100 de dolari.Pt fiecare zi ma costa 100 de dolari.Si cum economisesc si fiecare moneda pt venitul in romania am ales sa ma duc acasa.Puteam sa nasc si la spitalul unde lucr sotul , spital de stat sa ma coste 20 de dolari dar conditiile lasa de dorit.si el a zis ca nu se risca.Intr-un fel a fost mai bine ca sa stau de la inceput cu minunea.chestia a fost ca nu prea m-am odihnit eu ca de"daca nu mai respira "dar a trecut.Dar sincer acu data viitoare va povestesc nasterea din Romania ca aici nu mai Vreauuuuuuuu. Pupicei...

[DANY2005]

Stiti ca in Italia nu se plateste NIMIC cand nasti? De fapt de cand ai ramas insarcinata,toate analizele pe care le faci nu le platesti! Iar in momentul cand trebuie sa nasti esti tratata ca o regina!Am o prietena care a nascut aici si mi-a povestit ca nu-i venea a crede cat de bine era tratata si ca a ramas uimita ca nu trebie sa platesti nimic!

[roxy]

Eu am nascut pe 10 iunie 2005.Mi-au provocat nasterea la ora 8.30 si am nascut la ora 17.Am nascut la CF2 cu d-na doctor Mihalache Florina.Am vrut sa nasc cu anestezie peridurala.La dilatatie 4,5 mi-au pus o cantitate f. mica de substanta(i-am uitat denumirea dar incepea cu N).Dar eu n-am avut noroc pentru ca atunci cand am avut dureri mai mari nu mi-au mai putut pune.De ce?Pt. ca ajunsesem la dilatatie 8 si nu mai aveam contractii.Asa ca am luat-o de la inceput cu occitocina la greu.Aveam perfuzii in ambele maini.De la 13.30 durerile au inceput sa fie mai puternice.Am avut noroc si cu mama care m-a masat pe spate de cate ori aveam o contractie mai puternica.Mi-au fost de mare ajutor aceste masari pe spate.A mai intrat si sotul meu pe la mine asa ca mie nu mi s-a parut chiar asa cum mai auzisem eu de la diferite mamici.Dar surpriza cea mare a fost cand am urcat pe masa sa nasc.Atunci chiar nu ma mai durea nimic.fiind la prima nastere nici nu stiam sa imping dar am invatat repede si totul a fost ok.Am nascut o fetita de 4720g si 55,5 cm roscata si cu ochi albastri.Cand am vazut-o si am pupat-o am uitat de tot ceea ce se intamplase pana atunci.Nici nu-mi mai pasa ca ma coase sau ca mi-a facut control manual pt. a fi sigura ca nu a ramas nimic inauntru(rest de placenta,etc).A fost cea mai fericita zi din viata mea! Asa ca fetelor CURAJ ca merita pe deplin!

[elenapeitro]

[DANY2005]

Cu cateva zile inainte de a naste aveam burtica mai tare si se schimbase forma....o vara de a mea care e aici mi-a zis:tu nasti sambata sau duminica sigur! Termenul de 4 martie era duminica.Era tottul ok,am mers la plimbare,la cumparaturi,ma simteam excelent.Sambata seara,musafiri,acasa,am mancat o pizza si simteam ca micuta Giulia se cam foieste mai mult decat in alte seri,desi era intoarsa deja cu capul in jos.M-am culcat destul de tarziu,pe la ora 23.....M-am trezit la ora 03 si am fost la baie dupa care am adormit iar si visam.....ca nasc si ca eram bucuroasa ca am zis ca peste cateva zile voi fi acasa si vor veni la mine musafiri si va fi frumos cu fata in brate.Deodata simt o durere scurta jos sub burtica si o caldura ce ma cuprinde intre picioare.....mi-am dat seama imediat,se rupsese apa.Ii zic sotului sa aprinda lumina si sa imi dea un prosop.El era un pic ingrijorat,s-a ridicat repede in picioare si s-a imbracat parca era in armata! Eu,calma,am stat un pic asa dupa care am mers la baie si am facut un dus,cu sotul dupa mine,nu care cumva sa patesc ceva.Ma imbrac si el ma intreaba:pot sa ma duc pana la baie ca ma scap pe mine?? Normal ca poti....ma intrebase daca are timp.......ai,ai timp,nu e asa de rapida treaba!Am ajuns la spital,mi-au pus pe burtica sa monitorizeze bataile inimii la fata,am facut eco si cam intr-o ora au inceput contractiiile cele adevarate.Mi-au dat camera mea,m-am schimbat in camasa de noapte si apoi m-am pus in pat.Dar nu puteam sa stau ca ma durea cand aveam contractii,asa ca nu stiam ce sa fac....Sotul era cu mine si a fost de mare ajutor.Din cand in cand ma duceam la monitoraj si sa vada cum merge dilatatia.....parea ca decurge totul bine dar contractiile erau scurte......la un moment dat am stat intr-o cada cu apa,sa stiti ca relaxeaza f mult,cand aveam contractie sotul imi turna pe burta apa calda si ma relaxam.A durat ceva timp,de la ora 8 dimineata cand au inceput contractiile pana la ora 19:08 cand s-a nascut.A fost f bine ca aici te lasa sa stai cum vrei.Eu am nascut pe un scaunel ca pe pat nu reuseam sa stau.Eram destul de obosita si la urma nu prea mai puteam sa imping prea bine dar am reusit in cele din urma.Fata a plans imediat cand s-a nascut,tati la fel,eram toti f fericiti! Avem o mica printesa care a avut scor apgar 10 la nastere si 10 in minutul 5,3480 kg si 51 de cm.I-am multumit lui D-zeu ca ne-a dat un bebe sanatos! Apoi pe masa la cusut....in interior a fost nevoie de ceva puncte...Sotul era langa mine in continuare,nici nu mai stiu despre ce vorbeam,important era ca decursese totul bine! Apoi m-au dus in salon dupa care mi-au adus fata.Cam asta e,sper ca nu v-am plictisit!

[fluffy]

Cum sa ne plictisesti??? Te-am asteptat atat de mult sa revii si mai ales am asteptat cu sufletul la gura venirea Giuliei si povestea nasterii ei!!!

Felicitari inca o data, sa fiti cu totii sanatosi, voiosi si norocosi... sa-i mai faceti Giuliei un fratior/surioara...
_________________
Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei! (Raymond Ruyer)

Lachitza mea

[DANY2005]

Multumim.

[nicky]

Mi-au dat lacrimile de emotie! E atat de frumos sa citesti despre asa ceva!
_________________

[DANY2005]

Chiar daca durerile sunt destul de putenice,merita sa suferi un pic cand vezi minunea din brate!