Experienta fiecareia dintre noi - partea a II-a

[nicky]

Nu-i asa?Ii dai san?
_________________

[DANY2005]

Ii dau dar si lapte praf in completare pt ca nu se satura mereu .

[nicky]

Nu-i nimic .Important e ca mananca !
_________________

[DANY2005]

Da,asa a zis si sotul pt ca eu eram suparata ca nu se satura numai cu laptele meu....dar bine ca e si ala ca e bun,chiar daca nu e mult..

[Marinutza]

va pun si eu povestea nasterii Trompetzicului scrisa exact in noaptea in care a implinit un anisor (dau cu copy/paste pt ca nu ma lasa zgatia la calc)...

Dany pt tine am un sfat. chiar daca ti se pare ca nu se satura tu pune fata la san. de cate ori cere, cantitatea de laptic se regleaza in functie de cerere . dandu-i completare o inveti lenesa si incet incet o sa refuze sanul (probabil...). vor urma niste boomuri de crestere la 3 sapt, 6 sapt, 3 luni, 6 luni si vor dura cam 2-3 zile timp in care bebe parca e mufat la san.
eu mi-am dorit ff mult sa-mi alaptez copilul si am reusit pana la 10 luni. pana atunci nu a vazut lapte praf (nici nu mi-l primea oricum, am avut de tras cu el). au fost acele boomuri de crestere cand statea non-stop la san, san care era fleasca dar care el producea prin simplul fapt ca bebe sugea. la fel de importanta este si alimentatia ta, sa consumi lichide ff multe si sa te odihnesti pe cat posibil.
iata si povestea:
S-a nascut Alex

este ora 00.45 si dupa 9 luni de asteptare, de vise si sperante imi vad puiul. emotii, fericire dar si neliniste pt ca puiul a avut dubla circulara si inca o bucla asa ca nu respira iar de tipat nici nu se punea problema. ma uitam la el si nu puteam spune decat: puiul meu, puiul meu. Doamne, cat era de frumos, grasunel, un pic rosiatic si cu putin perisor in cap. parca il vad cum statea culcat pe partea stanga sa fie aspirat si curatat. apoi l-au luat si l-am mai vazut dimineata la 9. nasterea nu a fost usoara dar am avut noroc de un doctor minunat in care am avut deplina incredere si care a fost langa mine in permanenta. totul a inceput luni seara in jur de ora 22. stateam cu tati in sufragerie si ne jucam mortal kombat pe playstation. la un moment dat simt ca ma doare sub burtica altfel. ii spun Piului: ma duc sa fac de papa ca tare mi-e ca maine raman la spital. oricum marti dimineata eram programata la control. in noaptea aceea nu am putut sa dorm. ma durea din ce in ce mai tare, timpul trecea al naibii de greu si imi spuneam:Marina rezista pana maine dimineata sa nu pui lumea pe drumuri noaptea. am petrecut noaptea facand ture la toaleta (incepusem sa pierd din dop) si uitandu-ma la ceas. cred ca nu a mai trecut vreodata timpul asa de greu. dimineata cand s-a trezit si Piu i-am spus ca plecam cu bagajul dupa noi ca asta e. vine bebe. m-a certat un pic ca nu l-am trezit...dar ce sens avea? am intrat pe forum, le-am scris prietenelor de acolo ca e ultima mea postare in calitate de gravidoasa, am sunat-o pe Felicia care a venit si ne-a luat si dusi am fost. stateam pe bancheta din spate calma, linistita, un pic visatoare. o vad pe Felicia ca se uita la mine in oglina retrovizoare: nu ti-e frica? Nu, nu mi-e deloc abia astept sa nasc si sa-mi tin puiul in brate. a ras amuzata si mi-a zis ca nu stiu ce ma asteapta:))). o data ajunsi la maternitate am cautat-o pe d-na dr dar nu i-am spus ca am dureri si contractii dese. am asteptat un pic pana a terminat ce avea de facut si a venit la noi in sala. m-a luat de mana si imi aduc aminte si acum de caldura mainii ei... moale si catifeleta. ii spun: Dna dr cred ca azi nasc, am venit cu tot cu bagaj dupa mine. m-a controlat si intradevar, nu ma inselasem. mi-a spus ca in cursul zilei sau cel tarziu la noapte nasc. asa ca m-a dus sus la sala de travaliu, m-am despartit de Piu la usa urmand sa vina cand se apropia momentul. din pacate orele treceau si nu se intampla nimic. durerile erau mai acute, contractiile mai dese, deja erau la interval de 3-5 minute dar nu ma dilatam. am primit tot felul de injectii, pastila sub limba, perfuzie, nimic. pe ora 19 vine dna dr care nu mai avea stare acasa, ma urca pe masa si mi se rupe apa. apoi il chem si pe Alin sa vina de acasa (i-am dat coamnda de multe eugenii si cornuri 7days ca mi-era o pofta de innebuneam dar nu aveam voie sa pap). durerile deja devenisera insuportabile dar ma tineam tare (imi promisesem ca nu o sa tip orice ar fi), Piu incerca sa-mi aline durerea si imi tot punea comprese reci pe frunte, manutza lui saraca nu stiu prin ce trecea ca il strangeam cand ma durea. si aceeasi problema. nu ma dilatam. ma internasem cu 2 si la ora 22 eu eram la 5 cm. cand am auzit asta am zis ca innebunesc ca eu nu cred ca mai rezist pana la final si am cerut anestezie. a decurs si aici totul bine. am avut noroc ca avea dna dr o trusa, iar anestezista a avut mana usoara si nu am simtit nimic. oricum incercam sa ma gandesc la altceva. m-am miscat pe o contractie si m-a certat ca nu tb sa ma misc cand am un ac in coloana dar ce era sa fac...cand respiram parca nu mai durea asa tare. cand a inceput sa-si faca efectul anestezia a fost tare bine. deja imi revenise pofta de glume, stateam cu Alin la povesti, cu moasele care au fost tare dragute. acum incepusem sa ma dilat dar nu mai aveam contractiile bune de nastere. dna dr era ingrijorata si-i era teama ca ajunge la cezariana cu mine. am implorat-o, am promis ca fac orice numai sa nu ma taie. s-a consultat si cu dr de garda si ceilalti dr care erau pe acolo...nu intelegeam termenii lor dar bine nu era oricum. monitorizau bataile inimii lui bebe si era ingrijorator faptul ca scadeau brusc. am mai incercat diverse metode (gen stat pe galeata si impins) nu mergea nimic. imi tot crestea doza in perfuzii...la fel, nimic. deja se facuse 12 jumate noaptea cand dr a luat deciza. pe masa cu mine, moasele in jurul meu, Alin era si el pe aproape (am crezut ca el imi punea mana rece pe frunte dar era infirmiera) si, dupa mult efort, cu moasa urcata pe burtica mea si impingand cu cotul, s-a intamplat minunea: S-A NASCUT ALEXANDRU!!! cel mai dulce si scump bebelus care a primit nota 6 iar dupa 5 min 8. l-au dus repede la reanimare sa-l puna l-a oxigen. nu am apucat sa-l tin in brate dar ma bucuram ca e bine. dna dr mi-a spus sa stau linistita ca e bine puiul, ca a trecut cu bine peste hop si s-a pus pe cusut care a durat aproape 3 sferturi de ora. mi-a spus ca am avut mare noroc ca am cerut anestezie ca altfele nu stia cum treceam eu prin totul. apoi am discutat despre copii, iesiri cu ei in lume, munte.nici nu stiu cand a trecut timpul dar la 1.30 eram gata deja in pat cu gheata pe burtica. la 2 a plecat si Alin cu dna dr, fiecare la casele lui. eu am mai ramas pana la 5 dimineata sa imi revin apoi am fost mutata in rezerva unde am reusit sa adorm un pic. la ora 9 l-au adus pe pui in camera...m-am dus langa el...nu stiam cum sa reactionez. abia imi stapaneam lacrimile, ii mangaiam fetisoara, apoi l-am luat in brate si mi-a zambit. cum l-am vazut am decretat: seamana cu tati:))). apoi au venit in vizita nasa Felicia, prietenele mele Raluca si Adi, tata Socru si Alin cu un buchet mare de flori si muuuuuulta mancare:))) de aici incepe o noua experienta, inedita, absolut minunata: SA FIM PARINTI
_________________

[sorana]

Dany, in primul rand felicitari si sa fiti sanatoase si ... mancacioase!
Contrar Marinutzei eu te sfatuiesc sa-i dai completare.
Mie dr. mi-a zis sa nu-i dau completare. Dar copilul nu se satura si manca la 30 de min. Adica stateam cu copilul la san cam o ora, apoi 30 min pauza si iar o ora! Concluzia este ca dupa o luna innebunisem de tot, nu ma odihneam de loc, copilul era agitat si plangea mult. In plus lactatia a devenit un chin pentru ca imi curgea lapte tot timpul! Ne trezeam dimineata fleasca, spalam 3 masini pe zi (vreo 10 tricouri ale mele + 3 ale sotului + asternuturi + hainele copilului!) ... si am decis de capul meu - maxim 20 min la san si apoi supliment! Si stii ce - la 1 luna si jumatate avea nevoie de doar 30 ml de lapte praf supliment. Si in sfarsit am dormit si noi si in sfarsit era si copilul satul si linistit!
Dar atat de tare m-a innebunit faza cu alaptatul "exclusiv" incat am renuntat la alaptat la 3 luni. Oricum laptele a continuat sa curga tot timpul. Purtam sutien cu 3 numere mai mare, plin cu tampoane si ma duceam cu copilul afara si in 30 min, cand ne intorceam spre casa laptele deja imi curgea pe pantofi!
Asa ca parerea mea - Supliment!
_________________
Sorana si Monica (8 ani)

[DANY2005]

Dragele mele,eu am incercat sa nu-i dau supliment dar plangea mereu asa ca,la sfatul medicului am decis sa-i dau si e mai linistita.Probabil ca despre asta ar trebui sa vorbim in alta parte....

[DANY2005]

Am uitat sa va mai zic ceva:se termina tot,eram pe masa,termina si de cusut,asistenta pregateste un tampon,iar eu ii zic sotului:unde imi sunt chilotii?Ca ii avea el in mana cand a inceput faza expulziva.El zice.crezi ca mai stiu? Asistenta vede ca vorbim in romaneste si ne intreaba daca s-a intamplat ceva.Zic:nimic,doar ca nu mai stie unde mi-a pus chilotii!

[DANY2005]

Si inca ceva:personalul de aici e f de treaba,se poarta toti f frumos.Dupa ce nasti,pana a doua zi nu te lasa sa te duci singura la baie,trebuie sa suni la alarma sa vina sa te insoteasca in baie.Fiecare camera are baia ei,cu dus si tot ce trebuie.Si bebe toata ziua sta cu tne in camera,ti-l ia doar cand e ora de masa si cand face medicul vizita(de 2 ori pe zi).Noaptea bebe sta "la gradinita" pt ca mamicile sa se odihneasca,ti-l aduce doar cand se trezeste ca sa-i dai sa suga.Daca vrei poti sa-l tii cu tine si noaptea.Daca imi mai amintesc ceva va mai zic.

[Georgi]

Aveai si tu o problema... Cred ca erati buni de filmat..
_________________


http://www.putfile.com/georgi

[DANY2005]

Da,de cate ori ne amintim radem de faza asta!

[nicky]

Hihihihi !!!
_________________

[elenapeitro]

[DANY2005]

Ancuza,asteptam povestea nasterii baietelului tau!

[ancuza]

Chiar acuma ma puneam sa va scriu Totul a inceput intr-o seara de luni 30 aprilie cu intepaturi si niste crampe sa zic eu asa, care au continuat pina in data de 8 mai, de altfel stiti povestea asta ca am scris-o in alta parte, la mamici cu burtici. Asa ca sa incep cu data de 9 mai. Dimineata a fost linistita, chiar nu am facut nimic important ca mincarea o aveam pregatita cu o zi inainte, asa ca, leneveala in pat, ca de obicei si pe la calculator. La prinz am mincat cu iubirea mea si pe la ora 5 dupa masa au inceput iarasi durerile si intepaturile, dar erau mai putenice, cu toate ca si inainte stringem pernutele in brate de durere, dar astea erau altfel, asa ca pun mina pe telefon si sun sa ii spun sotului ca mi se pare ca situatia devine serioasa si hotaraste sa vina de la servici mai repede, ca avea si el emotii. Trecusera 2 zile de la data nasterii, ca normal trebuia sa fie pe 6 sau 7 mai. Am luat ceva gustari in loc de cina, ca nu aveam chef de nimic pentru ca tot ma gindeam cum o sa fie, mi-am facut un dus si tzushti in sofa la tv cu ceasul, hirtiuta si pixul in mina si asa cu dureri si risete, ca deh, faceam haz de necaz, pina la ora 2.30 noaptea (10 mai) cind am adormit linistita in pat ca sa ma trezesc la 5 dimineata mai mult sperita din cauza unei dureri mai puternice ca niciodata, asta era adevaratul inceput, L-am trezit frumusel pe sot, i-am dat "ustensilele" sa cronometreze si tot asa pina la 7 si 20 cind i-am zis sa se duca totusi la munca, dar el inca nu era hotarit, asa ca s-a dusat si s-a barbierit ca sa fie pregatit pentru cind am sa-l sun sa plecam, ca pina la urma a plecat la servici. eu in timp ce facea el dus, dadeam cu aspiratorul si cu mopul prin casa ca asa citisem, ca daca faci miscare si sint dureri false, trec. si asa a si fost, nu mai erau pe la 5 sau 6 minut, erau la 10 minute si mi-am zis ca mai am de asteptat, asa ca am ramas singura in casa, dar la ora 9 ma duc la baie si fac pipi cu putin singe as aca ma sperii sun pe sot, sun la moasa, care nu era, sun la urgente sa imi faca legatura cu medicul de familie, ii povestresc totul si imi zice sa plec repede la maternitate si sa nu astept iara sa am contractii la fiecare 5 minute (eu le aveam acuma la 7 min). M-a intrebat daca vreau sa imi trimita salvarea, i-am zis ca nu, ca am masina; la 10 fara 20 eram impreuna cu iubirea mea in casa revizind bagajul si eu, in timp ce el se schimba de haine, cu dureri aveam o alta problema IMI SMULGEAM SPRINCENELE, ca ma gindeam ce or sa zica asistentele cind or sa ma vada cu ele nesmulse. Pe la 10 jumate am luat-o spre spital, care e la vreo 20 minute de unde stau eu, ajungem, intru la urgente si acolo 2 doamne dragute ma intreaba ce se intimpla. Le explic situatia, ca sint depasita cu termenul si ca ma doare, la care una din ele imi face foaia si suna la maternitate, sa anunte ca am sa urc, zicind: am aici una care e expirata, o sa urce imediat. Eu auzind asta am inceput sa rid si imi zice: tu daca vrei sa nasti azi, fa-te ca iti este foarte rau, nu ride, si plina de voie buna si nepasindu-mi de nimic urc cu sotul si cu o asistenta la maternitate, unde imediat m-au luat in primire, m-au pus la monitorizat se termina monitorizarea si imi zice asistenta citind graficul: tu inca nu esti pentru a naste, mai dureaza, asa ca ai de asteptat ore bune, dar totusi sa te vada si doctorita. Ma suie pe masa, imi introduce degetele acolo si imi zice: abia ai dilatat un centimetru, deci ginditi-va, in atitea ore, aproape 20, 1 cm, sa crap pe masa. Ma trimite in sala de asteptare si dupa un timp ne cheama in cabunet sa imi spuna ca ma interneaza si daca evolueaza la fel de lent, miine imi da drumul acasa sau mi-l provoaca, pt ca eram depasita cu 3 zile deja. Asa ca la ora 13 in ziua de 10 mai eu eram in salon doar cu sotul meu, ca celalalt pat era liber, si cu durerea mea. Si de cuma traieste Ancutzica adevaratele dureri, din 4 in 5 minute pina la 5.30 dupa amiaza cind ma ia cu tot cu pat din nou la monitorizare sa imi zica la fel, ca inca nu-s pregatita, dilatasem 2 cm. Facind socoteala imi iesea ca dilatam 1 cm la fiecare 6 ore, deci pina la 10 ar fi fost 5 zile . Ma intorc in salon in asteptare zicind acelasi lucru la fiecare 5 minute: Fer da-mi mina ca ma doare! Si saracul imi dadea bratul si eu il stringeam asa de tare ca il dure si pe el incit la rindul lui imi stringea mie bratul, continuind asa pina la 11 noaptea cind iarasi ma iau spre sala de dilatatie sa vada cum merge treaba. Eram de 2,5 cm, avansasem mult tare, nimik, la care doctorita, care era aceeasi de dimineata ca facea de garda 24 ore, o argentinianca foarte draguta si tinara, hotaraste sa ma tina acolo si sa imi faca clisma. Zis si facut, ma duc la buda, stau timp de vreo 5,6 contractii, ma racoresc si in pat, vine sa vada cum merge treaba, ma masoara si surpriza, ajunsesem la 5 cm in jumate de ora, la care imi zice, vad ca ti-a priit bine clisma, uite ce repede ai dilatat si cheama moasa si asistenta si intre ele trei femei incep si imi pun vreo 5 sau 6 perfuzii, plus tubul de oxigen si mereu burta legata cu 2 centuri pentru monitorizare, parca eram un alien, si rau imi pare ca nu si-o luat Fer telefonul sa imi faca poze eu cu durerile mele zic: vreau epidurala si moasa zice ca nu-i anestezistul, dar nu mi-a specificat ca a iesit de moment, a lasat-o asa in aer, eu gindind ca nu e noaptea, dar daca e vreo urgenta cine face anestezia? Si cum, am sa nasc cu asa dureri? Asta ziceam in mintea mea. Iese asistenta, vine doctorita, citeste graficul cu contractiile si ii spun de epidurala si zice ca imediat. Asta se intimpla pe la 12.30 noaptea in data de 11 mai. Cheama pe moasa si hotarasc amindoua sa imi rupa membranele, mi le rup, iese singe si jumate de kil, din ce am vazut eu, de apa ma spala si ma iau in sala de operatii sa imi faca multasteptata anestezie si incepe. Ma asez in fund cu capul plecat, ma inteapa, eu foarte cumintica, fac tot ce mi se spune, toata lumea incintata ca nu ma miscam cind aveam vreo durere, (cind ma durea mai tare ii ziceam moasei sa ma ajute, adica sa imi tina ea capul bine plecat si lipit de piepi ca eu, fara sa vreau il ridicam) si incepe sa isi faca efectul, eu una relaxindu-ma cum era normal si se aude ca si cum ar fi curgind apa multa si eu simtind ceva cald sub mine: era adevarata rupere de apa. Curgea, curgea si nu se oprea. Asistenta : vai ce multa! Se opreste. Dupa 1 minut iarasi curgea, curgea si nu se oprea. Moasa iesind din sala de operatie dupa mop ca sa stearga pe jos: avem inundatie, inundatie! Dupa iarasi 1 minut curgea, curgea si nu se oprea. Amindoua: fara cuvinte. Anestezistul: ridea. Eu: nu stiu ce mi se intimpla, dar nu pot sa ma opresc. Se termina in sfirsit totul cu bine, ma duc in pat si la jumate de ora vine moasa sa citeasca graficul si vede ca ceva nu e in regula, micutul meu suferea din cauza injectiei. In tot acest timp sotul meu a stat cu mine. Vine doctorita, ma masoara, 8 cm. Zice: uite si epidurala vad ca iti prieste, 3 cm in nici o ora. Imi pune nu stiu ce intr-o perfuzie ca sa calmeze pe bebe, asta sa pot ajunge la 10 cm. In sfirsit dupa foarte putin timp ajung si la 10 cm si incep sa imping, asta inca stateam in pat, nu pe masa. Ma invata doctorita cum trebuie sa fac si imi zicea ea cind si cum ca eu nu simteam nimica, doar o presiune foarte usoara in pelvis. Si dai si lupta si dai si lupa si bebe nu vroia sa iasa, suferea si hotaraste sa imi faca cezariana asa ca la ora 3.30 intru in sala de operatie, ma muta de pe pat pe masa, dar de la anestezie cum nu puteam sa imi controlez picioarele, mereu piciorul drept imi cadea. Dar inainte de asta cind mi-au marit doza de anestezic, incepusem sa tremur ca o nebuna, ca nu ma puteam opri, se zice ca inainte de nastere, din cauza nu stiu carui hormon, multe femei tremura asa. In sfirsit, ma conecteaza la toate aparatele , imi leaga miinile si incepe operatia cu o gramada de lume, erau vreo 8, cu tot cu medicul pediatru si asistentele lui cu 2 chirurgi , o gramada de lume. In timp ce ziceam eu Tatal Nostru (de 2 ori) mi-au scos copilasul, l-au spalat , i-au pus nota si dupa aia aia mi l-au aratat, era asa de frumos si dulce...l-am pupat pe nasuc si l-au dus repede in maternitate. Pe hol astepta Fer si asistenta i-a zis: vino repede, fugi, fugi sa il vezi, ca e un baietel asa de frumos si dragalas, si l-a vazut, dupa care a urcat si el si a stat cu David vreo 15 minute in sala unde stau cei care sint in incubator, pentru ca fara mine nu l-au lasat numai cu sotul in salon. Dupa aia el a iesit afara la o tigara, eu eram deja in sala de recuperare unde am stat pina la 6 dimineata, bebe s-a nascut la 3.52. Apoi m-au dus in salon unde ma astepta minunea mea de sot zicindu-mi aproape plingind: l-ai vazut? Ce frumos e! Si la nici 10 minute mi l-au adus in salon unde a ramas linga mine zi si noapte si la 2 ore i-am dat piept si nu s-a sclifosit, a inceput sa manince. Asa ca eu am avut parte de el imediat, nu dupa 24 de ore, cum zic unii, ca nu te lasa sa il vezi daca iti face cezariana, sau ca nu ai lapte imediat, eu am avut, se mai zice ca epidurala intirzie dilatarea, la mine a grabit-o, asa ca fiecare trebuie sa traiasca momentele si sa nu se ia dupa ce e scris, ca nu e lege. Asta e povestea noastra. Semneaza: Anca, Fernando si David Si la citeva ore a inceput viata pe care o cunoastem toate cu vizitele in spital, neamuri, prieteni, etc. Sederea in spital a fost minunata, ma spalau asistentele in fiecare zi, ma schimbau de camasa, de tampoane, lenjeria, bine ca ma ajuta si Fer cind era nevoie de schimbat tampoanele, ca eu nu ma puteam ridica din pat. A schimbat 2 zile pampersii ca eu am inceput abia in a treia zi sa schimb, 2 pampersi au fost ca ameteam, a fost frumos. Cind am iesit din spital am plins amindoi in masina, eram foarte atasati de acea camera, cu toate ca pina la urma nu am fost singuri, a venit o tipa, dar abia simbata seara, care nascuse si ea prin cezariana, saraca, avea pusa si morfina, de durere ce avea inainte de a fi operata. Avem amintiri minunate, a fost frumos in spital. Am uitat sa scriu. Pe tot parcursul travaliului si al operatiei, eu am fost singura care a nascut in noaptea aia, asa ca am avut la dispozitie toata echipa de medici si asistente, toti au fost acolo numai pentru mine, m-am simtit foarte norocoasa. Acum stau si ma recuperez, dar sint fericita, am doua persoane linga mine pe care le iubesc la nebunie. Si casa plina de cadouri.
_________________
sint un copil fericit

[DANY2005]

Frumoasa povestea nasterii,desi a durat un pic a meritat, vorba ta.Refacere rapida ,sanatate si laptic mult!

[Georgi]

Ancule... felicitarile noastre!!! Poveste ta imi aminteste de prima mea nastere... si ma refer la faza cu pensatul, mai putin la greutatile nasterii...

Concluzia la povestea ta cred ca este aceea ca oricat de greu ar fi, tot cel mai minunat moment din viata noastra este, nu?

Sa-ti traiasca baietii!
_________________


http://www.putfile.com/georgi

[nicky]

Felicitari , Ancuta ! Si viata lunga si fericita alaturi de minunile tale !
_________________

[danutza842005]

buna .sunt noua pe aici si am citit si eu povestile voastre minunate de aceea am zis sa vi-o zic si eu pe a mea.ptr inceput vreau sa va zic ca am ramas insarcinata prin luna mai 2006 si locuiam pe atunci in spania.vreau sa zic ca absolut toate analizele care le-am facut de cand am fost la medic din prima luna au fost gratuite ca sa nu mai zic ca acolo nimeni nu asteapta sa ii bagi ceva in buzunar....ca aici.perioada de 9 luni a fost cam grea ptr ca am muncit in tot acest timp dar m-am descurcat pana intr-o zi cand m-am trezit speriata ca mi se rupsese apa.am ajuns la spital pe la 9 dimineata si am stat in travaliu pana la 12 noaptea pe motivul ca am uterul tanar si trebuie sa ma dilat.ghinion.....dupa 6 ore de travaliu aveam 1 cm de dilatatie.imi administrau calmante din 20 in 20 min si ajunsesem sa stau conectata la monitor si eu si bebe in permanenta.aveam niste dureri groaznice.aaaaa....am uitat sa zic ca atunci cand am ajuns la spital am zis ca vreau o nastere normala fara nici un pic de anestezie sau altceva dar din pacate nu a fost sa fie...in final am avut chinuri groaznice si ii rugam sa imi faca cezariana si ziceau ca mai asteptam ca la 23 de ani tre sa ma dilat mai ales ca mi-au pus ceva solutii si ptr dilatat.ma urcam pe pereti si intrasem in panica ptr ca nu mai aveam lichid ca nu mai curgea se terminase de la 8 de cand mi se rupsese apa si simteam ca nu ma ajuta nimeni desi toata lumea imi vorbea ff frumos.dupa atatea ore de chinuri pe la 12 noaptea m-au dus intr-o sala sa imi faca epidurala asta dupa o zi de cosmar.acolo alta cumpana ca aveam contractii din minut in minut si ajunsesem sa am dilatatie doar 3 dupa atata timp si nu puteam sa stau nemiscata sa imi faca anestezia si m-am miscat si au scos acul si au incercat iar.dupa asta eram o fericita ca nu mai simteam nimic vedeam doar contractiile pe monitor iar peste 15 min am intrat in sala dar si acolo ghinion ca vroiam sa stea sotul cu mine inauntru dar el nu stia ca imi fac cezariana si a asteptat intr-o sala unde nu se auzea cand il sriga medicul si uite asa am semnat ptr cezariana si am intrat in sala aia imensa cu o frica de moarte.ajunsesem sa ma rog ptr viata puiului meu si a mea.toata lumea de cum am intrat acolo s-a compòrtat exemplar.pe la 1 fara un sfert i-am auzit glasul bebelui meu si am stiut ca e totul bine.in acest timp cineva ma tinea de vb si am simtit tot ce mi-au facut dar fara durere.a iesit bine in final....am avut tot timpul bebele cu mine in salon acolo asa e sunt 2 paturi in camera si 2 cosulete ptr puiuti si 2 fotolii comfortabile ptr insotitor.mancarea este extraordinara ,fell cum te ingrijesc este extraordinar in fiecare dimineata ma spalau imi schimbau patul si mie si copilului ca sa nu mai zic ca langa salonul unde stateam era o camera unde aveai tot ce iti trebuie scutece creme buretei ptr funduletul bebelui hainute absolut tot ,iar cosul unde statea bebe in salon se invartea si intra in camera de care va zisei .conditii decente si extrem de bune.iar ptr asta nici macar un cent nu am dat.in final operatia a fost un succes acum suntem bine toti 3 si am venit o perioada in romania.bebe are deja 9 luni si e un copil cuminte si sanatos iar ptr asta ii multumim lui doamne doamne.sper s ava placa povestea mea...pupici dulci

[ancuza]

Ai mare dreptate danutza, eu tot in Spania sint, si asa este, nu trebuie sa dai nimica, in plus se simt asistentele datoare fata de tine sa te ingrijeasca cum pot ele mai bine si sint foarte de treaba si iti vorbesc foarte frumos, iar citeodata te si alinta. Spre deosebire de tine eu l-am avut pe David cu mine in camera mereu, cu toate ca aveam si noi "cuiburi" cum zic ei - "nidos" - dar mie mi l-au pus intr-un patut portabil, nu in "cuib". La fel, in camera de alaturi aveam tot, scutece, hainute, buretei cu sapun, prosopele, creme, gel de dus, un lighenas pentru spalat funduletul la bebe cind il schimbai, cu toate ca il luau asistentele la spalat dimineata, de toate si in camera, baia, chiar destul de spatioasa, cu cabina de dus, chiuveta si wc. Acuma au renovat si au facut camere pentru o singura persoana si au pus niste fotolii superconfortabile, aproape la fel ca celelalte, pentru insotitori, ca sa poata dormi mai bine.
_________________
sint un copil fericit