Obiceiuri la nunta

[Laura]

Asta e obicei importat.
_________________
Andi
Se intampla si lucruri bune.

[nicky]

[fluffy]

[Bibicutza]

deci cat rad...nu ma pot opri, bine ca stau pe jos...

am vrut sa va citez ca sa va zic ce mi se pare cel mai funny dar nu ma pot hotari

[Bibicutza]

asa deci eu am vrut sa scriu acilea chestiuni serioase ce mai gasesc d-ale nuntilor, da acum nu mai pot nici sa caut de ras


deci promit sa revin intr-un moment de docilitate dupa niste miere
da pe langa miere ma tot gandesc la miresele alea ca salatele si ma tot gandesc la kilele care le am in plus si aratand ca un cremvurst...cui ii place salata cu carne?

cat despre aruncatu buchetului...de vreo 10 ani tot prind buchetele am vreo 7 la activ

[Bibicutza]

no hai sa va zic si eu cate ceva...d-astea din ce caut eu sa pregatesc si sa ma interesez...dup-aia daca nu ma fura somnul va mai pove si ce si-ar dori bibicutza mititica


Marturiile
Traditia oferirii bombonierelor de nunta isi are radacinile in istoria medievala europeana, cand acestea erau oferite de aristocratii bogati la celebrarea zilelor de nastere, botezurilor si casatoriilor. La inceput, bombonierele erau realizate din aur, pietre pretioase, cristal sau portelan. Chiar si continutul era foarte valoros intrucat, in acele vremuri, zaharul era considerat o delicatesa scumpa si era pretuit pentru proprietatile sale medicale.

Odata cu trecerea timpului, aceasta traditie a capatat semnificatii suplimentare. Cele cinci bomboane (de obicei migdale glazurate) incluse in bomboniere simbolizeaza cele mai importante elemente pe care se cladeste o casatorie: sanatate, bunastare, fericire, fertilitate si longevitate.

Fara indoiala, oferirea marturiilor a devenit o parte importanta a ceremoniilor de nunta in intreaga lume, reprezentand dragostea si respectul tinerilor casatoriti fata de invitatii care le impartasesc bucuria. In plus, acestea ofera o nota distinctiva intregului decor al nuntii.

Cum sa alegeti cele mai potrivite marturii de nunta?
Marturiile de nunta reprezinta unul dintre cele mai importante lucruri care contribuie la succesul unei ceremonii nuptiale. In general, sunt oferite doar pentru a spune multumim ca ati fost la nunta noastra.

Mirele si mireasa trebuie sa realizeze o lista de modele de marturii tinand cont de elemente precum tema nuntii, locatia nuntii, culorile preferate pentru decoruri, numarul de invitati asteptati si bugetul alocat pentru acestea. De obicei, alegerea se face invers, adica pornind de la buget.

Desi in bugetul total al nuntii, partea alocata marturiilor de nunta este aproape nesemnificativa, mirii doresc sa economiseasca si aici.

Puteti oferi marturiile de nunta invitatilor vostri cate una fiecarui invitat sau fiecarui cuplu. Depinde cat de mult v-au costat. Se recomanda sa cumparati marturii cat mai ieftine sa puteti oferi fiecarui invitat una si sa mai pastrati cateva sa oferiti prietenilor, rudelor sau colegilor de serviciu care nu au putut sa ajunga la nunta si v-au trimis un cadou.

Tendintele anului 2007:
- fluturasii
- marturii decorate cu fluturasi,
- prinsi din loc in loc pe fetele de masa
- in buchete si aranjamente florale
- marturiile de nunta functionale (2 in 1 - marturii de nunta & card de asezare)

Culorile anului 2007:
- roz si lila alaturi de verde deschis si bleu
- se combina cu maro (culoarea ciocolatei) sau cu diferite nuante din aceeasi culoare pentru un aspect monocromatic accentuat.

[Bibicutza]

Cateva texte pentru invitatii de nunta:

*************************
Noi doi,
Adriana si Florin
ne-am gândit ca prima zi a vietii noastre ca sot si sotie, 4 Noiembrie 2006,
va fi mai frumoasa, daca voi, cei dragi veti accepta invitatia noastra si va veti bucura alaturi de noi.
Plini de speranta vom pasi în Casa Domnului pentru savârsirea tainei Sfintei Cununii, la Biserica Sf. Mina (IML - Mina Minovici), orele 18:00, cu binecuvântarea data de parintii nostri:
Ioana si Constantin Pascanu si Maria Albu
De-acum pasii vietii noastre vor fi calauziti de cei care au acceptat cu bucurie sa ne fie nasi:
Adriana si Marian Mihalache
Începând cu orele 20:00 vom petrece o noapte de vis la Restaurantul Marcon (Discoteca Calise), (Str. Constantin Noica, nr. 140 A - Pod Cotroceni).
Va asteptam cu drag !

*************************
Ne-am dorit... v-ati asteptat... am ezitat... si totusi, noi,
Irina si Vali
...ne-am hotãrât... ne cãsãtoriiiiiiim!
spre marea bucurie a pãrintilor
Ana si Feodor Mihail
Maria si Constantin Atudorei
Dacã aveti planuri pentru 21.10.2006 anulati-le, pentru cã noi vã invitãm la petrecere cu ocazia cãsãtoriei noastre.
Cununia religioasã va avea loc la Biserica "Nasterea Maicii Domnului”, ora 18:00.
Seara va continua, între sampanie si tort, la Restaurantul “Moara de Foc”, începând cu ora 20:00.
Primii care ne-au crezut si care ne vor sta alãturi:
Nasii: Cristina si Csaba Kantor
Vã asteptãm cu drag!

*************************
"Timpul e prea lent pentru cei care asteapta,
Prea iute pentru cei care se tem,
Prea lung pentru cei care plang,
Prea scurt pentru cei care sarbatoresc,
Dar pentru cei care iubesc, timpul e o ETERNITATE."

*************************

[Bibicutza]

Momentele nuntii.

Ceremonial complicat si prilej de bucurii si ospete fara numar, nunta taraneasca incepe cu Masa Petitorilor, continua cu Masa de Logodna, Masa "La Brad"(sau in Moldova, de Hobot), atinge o culme ametitoare cu Masa cea Mare si se inchide incet-incet cu Masa Vornicilor si a Drustelor (deveniti la oras cavaleri si domnisoare de onoare), Masa Socrilor, Masa Bucataritelor (a Socacitelor in Ardeal), Masa Colacilor si in sfarsit Masa Dusului de Cale Primara, la o saptamana dupa nunta, cand insurateii, nasii si parintii mirelui vin la casa fetei de multumesc parintilor pentru curatenia copilei, petrec si iau ce zestre a mai ramas prin casa.

Participarea la eveniment nu se rezuma al simpla prezenta la ceremonie, ea inseamna o implicare totala a spitei de neam, a vecinatatii, a celor doua lumi din care provin mirii, chiar si in munca ce tine de pregatirea meselor.
In plus, daruirea de alimente, imprumutul de vase sau mobilier (mese, scaune) este limbajul coeziunii sociale in viata traditionala. Numarul si calitatea darurilor aduse de participanti pot fi apreciate ca dovezi ale relatiilor sociale, mai mult inca, ele pot fi socotite ca "barometru sensibil" al evolutiei acestor relatii (O. Vaduva).

Nunta a constituit dintotdeauna cea mai mare bucurie a satului, la care participau aproape toti satenii din considerentul ca, acestia se considera rude, fie dupa socri, fie dupa nasi.
In cazul in care doi tineri se placeau, sau interesele de familie o cereau, parintii baiatului recurgeau la un om mai hatru pe care il trimeteau la parintii fetei pentru a anunta intentia lor de a veni in petit. Parintii fetei primeau, de regula, toti petitorii si se opreau la oferta cea mai convenabila. In jurul mesei cu bucate stropite cu vin se purtau discutii despre zestre, pamant si se fixa ziua nuntii. Alte tratative se duceau pentru gasirea nasului, care, de obicei, era nasul de botez al baiatului. Urmau apoi pregatirile de nunta, care culminau in saptamana dinaintea nuntii. Vineri dupa amiaza flacaii incalecati pe cai, cu carute, cu plosti pline cu vin mergeau la casa miresei unde erau intampinati de fete, prietenele miresei, drustele.

In zona Buzaului, dar si in alte locuri, dupa tratatia de rigoare, cea mai buna prietena a miresei iesea din casa cu o icoana si se urca in prima caruta, urma o alta fata ce ducea oglinda, apoi celelaltele scoteau din casa perne, plapuma, cearceafuri, covor, toale etc. Baietii scoteau mobila si o incarcau in carute. Apoi, cu totii se urcau in carute si, in chiote si cantece, alaiul se indrepta spre casa mirelui, unde tinerii asezau lucrurile la locul lor.
Vineri, atat baietii cat si fetele ajutau cele doua familii la pregatirile necesare, iar spre seara se faceau sarmalele in foi de vita, alt prilej de voie buna si distractie.
Sambata, spre seara, vornicii pregateau bradul/brazii si ii bateau in tumurugii portilor la mire, la mireasa si la nasi.

Duminica dimineata muzica se facea auzita la casa mirelui, apoi doi-trei lautari mergeau la mireasa. Nuntasii soseau fiind intampinati cu marsul si cu vin, iar copiilor si tinerilor li se puneu in piept batiste. Spre amiaza nuntasii se incolonau, cu muzica in frunte, si porneau de la casa mirelui spre casa nasului. Aici erau cinstiti, ospatati iar dupa cateva dansuri plecau spre mireasa. In poarta miresii alaiul se oprea si un flacau mai destoinic rostea "conocosia". Aceasta era o oratie de nunta alcatuita alegoric, in versuri, prin care ceata "vanatorilor" porniti la vanatoare au vazut "o caprioara" care ii place mirelui si pe care o cer de la socrul mic.
Dupa cateva replici vine intelegerea, se cinstea toata lumea din plosca cu vin si intra in curtea miresei, pe sub o paine rotunda infipta in doi araci. Aici, in timp ce tinerii dansau si serveau din bucatele oferite de soacra mica, nasa si cateva fete gateau mireasa ce era asezata pe un scaun cu perne lucrate de mana ei. Dupa ce mireasa era gatita, se iesea cu "dansul". La usa, dansul era oprit de copii, rude sau vecini, care, sub pretext ca ei au iernat-o si au varat-o pe mireasa, barau usa cu un bat pe care il ridicau numai dupa ce mirele le dadea bani. In timpul horii, domnisoarele de onoare puneau betele in pieptul nuntasilor.

Dupa dans, nasa inchina paharul cu vin si colacul pe care il frangea in patru si arunca, cate o bucata, in punctele cardinale, incepand cu rasaritul. Flacaii se amuzau si se intreceau in a prinde colacul, pe care il imparteau cu fetele, in speranta ca gustand din el se vor casatori mai repede. Alaiul pornea spre biserica in timp ce o stolniceasa arunca dupa el paine si sare, in semn de belsug. Pe traseu, copiii ieseau cu galeti pline cu apa si flori, in semn de noroc, si primeau bani de la mire. In timpul cununiei, mirii incoronati si nasii erau "batuti" cu bomboane si bani, la "Isaia dantuieste", fapt ce simbolizeaza dorinta nuntasilor ca acesti tineri sa aiba parte de belsug.
Dupa terminarea slujbei religioase, alaiul, cu lumanarile aprinse inainte, se indrepta spre salon.

La venire, nuntasii sunt intotdeauna primiti cu paine si sare sau, pe unde s-au mai pastrat obiceiurile vechi, cu dar de colaci. Mai nou, stau chelneritele la intrarea carciumii cu tavi cu piscoturi si sampanie. Miezul simbolic e acelasi.
Din punct de vedere social, o masa traditionala de nunta, e un ospat care antreneaza o mare parte a comunitatii. Soacra mare ii invita pe miri sa intre, ii prindea cu un stergar, din borangic, pe dupa gat si-i tragea inauntru, apoi ii servea cu bomboane fondante si vin, pe ei, pe nasii mari si pe nuntasi. Muzica intona melodii de dans, nuntasii se distrau apoi se punea masa mare in timpul careia se serveau bucate alese, vin si dulciuri. Nasilor li se oferea cadouri din partea miresei, apoi incepea darul, cand nuntasii daruiau tinerilor bani si chiar produse agricole necesare tinerei familii. Petrecerea tinea pana dimineata, cand se lega mireasa si se retragea impreuna cu mirele. Nasii erau condusi acasa, iar ceilalti nuntasi se amuzau band rachiu rosu. Luni seara stolnicii (rudele si prietenii care au servit la masa) se intalneau si petreceau.

[Bibicutza]

Targul de fete de pe Muntele Gaina

In muntii Apuseni, in "Tara Motilor", se afla un munte numit Gaina. La poalele acestui munte este comuna Vidra-de-Sus.
Vidrenii spun ca in timpul cand in muntii Bihariei se lucrau baile extragandu-se aur, o gaina de aur iesea din aceste bai spre a se aseza in varful muntelui , pe cuibul sau in care erau oua de aur. Vidrenii atrasi de frumusetea nemaipomenita a gainii, in multe randuri au incercat s-o prinda. Astfel ca gaina a fugit, luand cu sine aurul. De atunci, nemaigasindu-se aur, motii au incetat sa mai lucreze baile.
Muntele Gaina desparte tinutul motului de cel al crisanului.
In ziua de Sfantul Petru, sau in prima duminica dupa ziua Sfantului Petru, linistea de pe Gaina se intrerupe de "Targul de fete", la care participa fetele de maritat sau fetele mari, care vor sa fie petite de feciori.
In zori de zi pe toate dealurile curg moti si moate, criseni si crisene, toti in haine de sarbatoare. Doi delegati din partea motilor din Vidra-de-Sus si doi delegati din partea crisenilor din Bulzesti trag o linie de despartire intre moti si intre criseni...

Fetele care vor sa ia parte la acest targ se pregatesc ani intregi pentru ziua aceasta, fiindca ele trebuie sa ia cu ele si zestrea. Mama, bunica, matusa sau prietenele contribuie cu cate ceva la zestrea fetei mari.
Zestrea care se impacheteaza in lazi sculptate si cu flori colorate, se incarca pe cei mai frumosi cai ai familiei, la care se adauga cele mai frumoase vite si stupi de albine. Pe culmea Gainei isi ridica fiecare familie care are fata de maritat, un cort propriu, in care se expune zestrea si alesii familiei asteapta pe petitori.
Pana la orele zece dimineata, afara de feciorii si fetele care vor sa-si afle aici partea, toti ceilalti sunt ocupati cu vanzarea si cumpararea lucrurilor de casa si agricole, precum: coase, streanguri, greble, oale si diferite poame aduse la targ de criseni.
Feciorii, de asemenea, insotiti de familiile lor aduc tot ce au mai bun, in special o curea frumoasa plina de argint si aur. Dupa ce si-au ales o mireasa urmeaza incredintarea publicului adunat prin schimbarea de "naframi", numite credinte.
Dupa incredintarea celor ce si-au dat mana si dupa targuirea celor trebuincioase, lumea incepe sa pranzeasca adunandu-se in jurul lautarilor.
Nu se intampla mai niciodata ca vreo fata sa ia parte la acest targ cu zestrea sa si sa nu afle mirele dorit.
Dupa parerea motului numai o incredintare care s-a savarsit pe culmea Gainei poate sa aduca noroc.

Adunari, targuri si serbari la care fetele de maritat au luat parte spre a fi vazute si petite de feciori se afla nu numai la romani, ci si la alte natiuni.
In Rusia domneste inca si astazi datina straveche de a expona in anumite zile de peste an fetele de maritat la asa-numite"petiri".
In Petersburg a existat o astfel de datina, a doua zi dupa Rusalii, in gradina de vara.

[Bibicutza]

Exista multe obiceiuri si superstitii asociate cu nuntile. Multe isi au originea acum multe sute de ani. In trecut se considera ca o nunta era momentul in care oamenii erau foarte expusi ghinionului si spiritelor rele. Unele superstitii, cum sunt cele ca mireasa sa poarte ceva vechi, ceva albastru... sau sa nu fie vazuta de mire in rochia de mireasa sunt valabile in multe tari. Altele sunt regionale sau sunt mentinute intr-o anumita familie din generatie in generatie, in credinta ca vor aduce noroc si fericire in cuplu.

ALEGEREA ZILEI
Desi acum nuntile au loc de obicei sambata, aceasta zi era considerata in trecut ca aduce ghinion. Luna mai se considera de asemenea ca aduce ghinion.

CEVA VECHI, CEVA NOU...
Something old, something new
Something borrowed, something blue...

"Ceva vechi" reprezinta cuplurile prietene care se spera ca vor ramane aproape in timpul casatoriei. In mod traditional era vorba de o jartiera veche care era data miresei de catre o femeie fericita in casatorie, in speranta ca aceasta fericire va fi transmisa mai departe miresei.

"Ceva nou" simbolizeaza fericirea si viitorul prosper al tinerilor casatoriti.

"Ceva imprumutat" este adesea imprumutat de familia miresei si este un obiect de mare valoare pentru familia respectiva. Mireasa trebuie sa restituie acest obiect pentru a avea noroc.

Obiceiul ca mireasa sa poarte "ceva albastru" isi are originea in Israelul antic, unde mireasa purta o panglica albastra in par, in semn de fidelitate.

ROCHIA DE MIREASA
Se spune ca aduce ghinion ca mireasa sa-si faca singura rochia. Tot ghinion este considerat si ca mirele sa vada rochia de mireasa inainte ca mireasa sa ajunga la ceremonie.

Mireasa n-ar trebui sa poarte intreaga vestimentatie inainte de ziua nuntii propriu zise. Unele mirese lasa ceva la rochie necusut pana in ziua cu pricina, de abia atunci costumatia fiind completa.

[Bibicutza]

CULOAREA ROCHIEI DE MIREASA
In vremurile de demult miresele purtau la nunta cea mai buna rochie a lor. Culoarea era o chestiune de gust. Astazi miresele se casatoresc imbracate in alb, culoare care simbolizeaza virginitatea. Acest obicei dateaza din secolul 16. Regina Victoria a ales rochie alba, in loc de argintiu, culoarea traditionala a mireselor regale.

VOALUL
Se considera ca miresele sunt vulnerabile la spiritele rele si multe obiceiuri sau traditii asociate cu nuntile se refera la acordarea de protectie. Voalul era purtat de miresele romane. Se credea ca va deghiza mireasa si o va feri de spiritele rele. Voalul a devenit popular in Anglia in secolul 18. Este asociat cu modestia si castitatea. In unele ceremonii din Orient mireasa are voalul pe chip, iar mirele nu are voie sa vada chipul miresei pana dupa ceremonie.

FLORILE
Oamenii aleg florile de nunta pe baza semnificatiei lor. Florile de lamaita sau portocal simbolizeaza puritatea si castitatea. Trandafirii reprezinta dragostea, iar ghioceii speranta.

Superstitiosii evita combinatia de rosu cu alb, care semnifica sange si bandaje.
Totusi exista situatii cand oameni din diferite regiuni ataseaza semnificatii diferite aceleiasi flori. Crinii simbolizeaza regalitatea pentru unii, altii considera ca le poarta ghinion, asociindu-le cu moartea.

Mirele alege o floare din buchetul miresei pe care si-o pune la butoniera. Este un vestigiu din vremea cand un cavaler purta culorile alesei inimii sale pentru a-si arata iubirea.

[Bibicutza]

IN DRUM SPRE CEREMONIA RELIGIOASA
Cand mireasa e gata sa iasa din casa pentru ceremonia de nunta o ultima privire in oglinda ii poarta noroc. Totusi, daca se intoarce din drum pentru a se uita in oglinda va avea ghinion.

Se crede ca aduce noroc sa vezi un cosar, unii chiar angajeaza unul. Tot semne de bun augur sunt mieii, paianjenii, pisicile negre si curcubeul. Pe de alta parte, daca vezi un porc, o soparla sau auzi un croncanit de cioara dupa rasaritul soarelui acestea sunt semne rele. Calugarii reprezinta o piaza rea, pentru ca sunt asociati cu castitatea si saracia. Vremea rea este un semn rau, desi in unele culturi ploaia este un semn bun. Cerul innorat si vantul cauzeaza casnicii furtunoase. Zapada e asociata cu fertilitatea si bogatia.

DOMNISOARELE DE ONOARE
Domnisoarele de onoare se imbraca asemnanator cu mireasa din acelasi motiv ca originea voalului. Asta pentru a induce in eroare spiritele rele si a proteja mireasa.

VERIGHETA
Verigheta se pune pe degetul inelar, deoarece se considera ca exista o artera directa de la acest deget catre inima, pana cand stiinta a descoperit ca nu era vorba de asa ceva si deci aceasta superstitie nu putea fi utilizata in vreun context romantic.

[Bibicutza]

BUCHETUL MIRESEI
Dupa ceremonie, mireasa arunca buchetul in spate peste umar catre femeile nemaritate invitate. Traditia spune ca cea care prinde buchetul va fi urmatoarea mireasa. Un obicei paralel este ca mirele sa scoata jartiera purtata de mireasa, in unele zone chiar cu dintii, si sa o arunce barbatilor neinsurati. Cel care o va prinde se va insura primul.

TORTUL DE NUNTA
Taierea tortului face parte acum din ritualul ceremoniilor. Cuplul taie prima felie impreuna pentru a simboliza viitorul comun.

Torturile au fost mereu asociate cu nuntile de-a lungul istoriei. Romanii serveau si ei tort in timpul nuntii. Nu semana cu cel din zilele noastre. Era simplu, facut din faina, sare si apa.

In Anglia primele torturi erau rotunde si turtite, continand fructe si nuci care simbolizau fertilitatea. In trecut se aruncau bucatele mici de tort catre miri, cum se face azi cu confetti pentru a stimula prosperitatea si fertilitatea.

TRECEREA MIRESEI PESTE PRAG
Dupa nunta mireasa trebuie sa intre in casa pe intrarea principala. Mirele trebuie sa treaca mireasa in brate peste prag cand intra prima data in casa, dupa nunta. Am intalnit mai multe motivatii. Se spune ca daca mireasa va cadea va fi urmarita de ghinion. Sau ca, daca va calca cu piciorul stang mai intai, va avea ghinion. Unii spun ca simbolizeaza obiceiul furatului miresei de catre un "cavaler" si purtatul ei in brate.

[Bibicutza]

no fetele mele pe mine m-a luat somnul planificand si gandind va pupacesc, va urez spoor la citit si revin maine in forta...numai scapaaaati!