Freud

[Kristin]

M-am gandit sa discutam despre cateva celebre teorii ale initiatorului psihanalizei, deoarece sunt cel putin interesante. Voi incerca sa scriu, cu cuvinte proprii, intr-un limbaj accesibil, caci teoriile lui in limbaj pur stiintific le gasiti pe net.

Astazi, va voi povesti despre preconstient (sau subconstient), constient si inconstient si despre instantele Eu-lui.

Ce fel de personalitate ati avea daca cineva v-ar sterge toate amintirile? Tot ce aveti in memorie? Daca nu v-ati mai aminti ziua de nastere, sau prima zi de scoala, nunta voastra, daca ar trebui sa invatati zilnic sa traiti?

(stiu, imi veti spune sa vad filmul "Memento" - l-am vazut! )

Probabil ca ati (am) fi doar o masa de carne miscatoare care va manca, dormi. Am fi doar instinct.

Freud a fost printre primii care a evidentiat rolul memoriei, al amintirilor si al felului cum acestea sunt "aranjate" in mintea noastra. El a propus o teorie conform careia ceea ce azi numim, in limbaj comun, "constiinta", se structureaza pe 3 nivele:

1) Constientul - e ceea ce simtim, vedem, auzim. Sunt constient de lucrurile care se intampla in acest moment, de exemplu durerea de stomac din cauza ca nu am luat micul dejun (spun eu acum );

2) Preconstientul - este "alcatuit" din amintiri obisnuite, ca, de exemplu, zile de nastere, felul cum trebuie sa mergem pe bicicleta, felul cum conducem o masina. Nu suntem deseori constienti de faptul ca ele exista, deoarece ele "vin" la momentul potrivit pentru a ne aminti cum sa reactionam intr-o situatie sau ne salveaza relatia cu sora, fiindca nu am uitat sa o sunam de ziua ei :)

E ca un "rezervor" de amintiri pe care le putem accesa cand dorim sau cand avem nevoie. Datorita preconstientului si constientului, recunoastem dimineata, cand ne trezim, persoanele din jurul nostru, felul cum facem cafeaua, putem povesti relaxati despre Maricica de la 5, fiindca stim cine e, deja, stim drumul spre job si asa mai departe.

3) Inconstientul - contine amintiri si experiente de care nu suntem constienti. Freud i-a acordat un rol extrem de important, deoarece, sustine el, inconstientul si ceea ce se intampla in el ne poate determina sanatatea psihica.

Cum spuneam, amintirile si experientele din inconstient nu le putem "scoate la iveala", asa cum facem cu cele din preconstient. Sunt dificil de accesat. (asa ca, data viitoare cand nu puteti raspunde la o intrebare dificila, spuneti-i interlocutorului dvs. ca raspunsul este adanc ascuns in inconstient si nu il puteti accesa ). Mii sau chiar milioane de lucruri ajung in interiorul mintilor noastre, nefiind constienti de ele. Ele ajung, asadar, in inconstient. Nu se pierd, cum credem noi.

De fapt, Freud a descris inconstientul ca fiind plin de amintiri, ganduri, idei care au fost si sunt prea dureroase, frustrante sau oribile pentru a fi pastrate in preconstient sau constient.

Inconstientul nostru nu minte. Acolo se gasesc cele mai ascunse sentimente, nealterate si "needitate". Acolo sunt ascunse toate secretele noastre, nefiind constienti de ele.

Uneori, cele mai dureroase experiente sunt ascunse in inconstient, crezand ca am scapat de ele, dar ele se intorc in viata noastra, intr-o forma diferita. (Voi vorbi in alt "episod" Freud despre asta).

Din pacate sau din fericire, traim in constient, incercand sa ne modelam dupa mediul in care traim. Asta ne face, in acelasi timp, adaptati mediului, dar si unici, pentru ca fiecare om are "rezervoarele" preconstientului, inconstientului si constientului diferite.

Somno, dar si ceilalti, daca aveti completari la acest aspect, le astept :)

[Kristin]

Instantele EU-lui: SINE, EU, SUPRAEU

Freud ar fi fost un exceptional scenarist la Hollywood. "Scenariul" sau despre personalitate e unul al dorintei, puterii, controlului si libertatii. Conflictul este unul complex si personajele se concureaza intre ele :) Personalitatile noastre sunt piese de teatru ce se joaca mereu.

Daca trecem de "suprafata" personalitatii noastre, vom gasi "lupte" permanente intre:

- SINE - Locul unde se ascund impulsurile noastre
- EU - "Arbitrul" care negociaza cu sinele si cu supraeul;
- SUPRAEU - e "judecatorul", instanta morala care se lupta cu impulsurile si pastreaza o conduita "morala".

Fiecare dintre aceste personaje din noi are propria lui idee despre cum ar trebui sa scrie povestea, scenariul. Luptele lor sunt animate de motive puternice si niciunul nu e dispus la compromisuri.

Poate ca vreti sa stiti cum se termina lupta aceasta. Raspuns: NU se termina niciodata, de unde si "drama" existentei umane. Poate "dincolo" sa se termine, insa nu mi-a spus nimeni daca in Rai sau Iad exista impulsuri sau reguli morale.

VREAU, deci exist - SINELE

Sinele e cel care ne indeamna mereu sa dorim, sa vrem. Daca ne uitam in jur, toti oamenii isi DORESC o masina, un job de vis, o inghetata, etc... Sinele contine toate impulsurile noastre primitive, care ne fac, uneori, sa nu mai tinem cont de reguli si sa obtinem ceea ce dorim, cu orice pret. Sinele e "diavolul" acela mic si negru de pe umarul nostru, care ne indeamna la tentatii.

Cand vad un copil rasfatat ca se arunca pe jos in supermarket si urla de scoala tot cartierul, fiindca nu i s-a cumparat ceva ce si-a dorit, ma gandesc ca in acel moment Sinele lui e in actiune .

Sinele este un "container" al dorintelor (nu numai sexuale, ci orice fel de dorinte). Este o forta numita ulterior de Freud libido, care inseamna energia colectiva a tuturor instinctelor vietii, care ne ajuta sa supravietuim.

Sinele doreste sa fie satisfacut. Ne nastem cu un SINE extrem de puternic, in plina actiune.

Uitati-va la un copil mic. La el, sinele este in plina desfasurare. Ii este foame? Nu, nu va sta cuminte pe scaun sa astepte sa isi aminteasca cineva sa il hraneasca. Va incepe sa planga /urle pentru a fi hranit.

Noi, ca adulti, nu trebuie sa ne enervam. Noi stim ca el nu are format, inca, Eul si Supraeul. Avantaj noi :) sau avantaj el, care obtine, deocamdata, tot ce VREA.

Insa se va schimba situatia... cu timpul.

Imediat intru in scena si cu celelalte doua personaje - EUL (negociatorul) si Supraeul (judecatorul).

[Kristin]

EUL - negociatorul

Desi ma intreb ce ar fi viata noastra fara dorinte, ma intreb, in acelasi timp, ce ar fi fara EU.

Ar fi super sa obtinem tot ce VREM, nu-i asa? Oricand si oricum.
Din nefericire, e imposibil ca toata lumea de pe planeta sa obtina mereu ce vrea, cand vrea, cum vrea.

Asa ca suntem o planeta de frustrati, deoarece o multime de dorinte din Sine sunt nesatisfacute.

Nu dati vina pe ceilalti, dati vina pe ... EU (in acceptiunea lui Freud). Eul este mediatorul dintre dorintele Sinelui si lumea exterioara din jurul nostru, care, de cele mai multe ori, vrea altceva decat vrem noi.

Chiar daca Eul este in conflict cu Sinele, fiecare negociind la sange, satisfactii exista. Eul e ca un agent al unui atlet foarte talentat. Chiar daca atletul solicita un contract de mai multe milioane de dolari, agentul ii reaminteste ca pretul cerut e prea mare.

Asa ca ii recomanda sa ceara un pret mai mic, pentru a nu ramane, totusi, fara niciun ban. Compromis, mai pe romaneste.

Cum reuseste Eul sa fie asa un bun negociator? Prin transformarea, diversificarea fortelor puternice ale Sinelui in moduri mult mai realiste de satisfacere.

Eul regleaza puterea sinelui, in asa fel incat Sinele sa fie satisfacut, dar in limitele realitatii.

SUPRAEUL - judecata finala

Negociatorul numit EU are si un sef. Acesta e "judecatorul final" numit Supraeu. El il supravegheaza pe EU sa negocieze intr-un mod cat mai convenabil realitatii exterioare.

De obicei, supraeul ne este format de parinti, confundandu-se cu imaginea acestora. Pe masura ce crestem, internalizam standardele lor, prin exercitiu, recompensa, exemplu.

Insa toata lumea are Supraeu?

Ne gandim la oameni care au comis crime atroce, de o violenta iesita din comun, citim in ziare de criminali in serie, care au ucis cu o violenta de neimaginat. S-ar putea spune ca "judecatorul" lor numit Supraeu nu exista. Sau e in vacanta.

Cum pot ei comite asemenea crime oribile? Probabil pentru ca le lipseste capacitatea de a se simti vinovati, asa ca nu exista niciun arbitru, negociator in calea impulsurilor lor.

Parintilor ar trebui sa le multumim (sau nu) ca ne dam frau liber impulsurilor (sau nu).

Un psihiatru spunea, candva, ca oamenii rai fac ceea ce oamenii buni doar viseaza.

[somnorici]

[sorana]

Kristin poate deschizi un alt subiect cu psihologia copilului. Ceva pe varste ar fi foarte interesant. Cum gandeste un copil de 2 ani? Cum percepe lumea? Teorii mai noi (eu am facut la "psihologie" doar Piaget si nici aia nu mai tin minte )
_________________
Sorana si Monica (8 ani)