Eu scriu..

[Kristin]

Am scris textul de mai jos pe 8 martie, dar, mea culpa, nu am apucat sa intru pe forum pana azi. Oricum, LA MULTI ANI ! tuturor, cu intarziere.


Avem nevoie de o zi de Martie

Blamata, renegata, sau, dimpotriva, sarbatorita cu fast, ziua de 8 martie nu poate sa treaca neobservata.

Unii barbati o comenteaza de dimineata, cu prietenii, la o cafea - "ce mai vor si femeile astea, nu le sarbatorim destul in restul anului ? si-au gasit tocmai ziua aceasta de sorginte comunista ca sa iasa in prim plan ?", impartind felicitari de complezenta colegelor de birou si neuitand sa isi sune sotia, mama si fiica si sa le felicite, ajungand acasa cu 3 buchete de flori.

In primul rand, sorgintea zilei nu e comunista, ci socialista. Feministele ar trebui sa isi atarne in camera portretul lui Engels, cel mai infocat sustinator al emanciparii femeii. Faptul ca aceasta "sarbatoare" a "prins" in regimul comunist e un fapt normal, tinand cont ca femeia trebuia sa fie si mama eroina, si participanta cu trup si suflet in procesul de productie din marile uzine si fabrici. Atatea responsabilitati nu a avut niciodata si, prin urmare, nu s-a simtit nicicand mai valorizata. Deci, merita o zi a ei.

Apoi, 8 Martie NU e ziua mamei. E chiar o contradictie de termeni, deoarece ziua "femeii", in acceptiunea ei originala, era similara cu o "desprindere" de indatoririle familiale, lasatul copiilor in grija tatalui, eventual, si evadarea in peisajul pana atunci limitat sau interzis lor, cel al domeniilor prin excelenta "masculine".

E aproape de necrezut pentru prietenele mele din tara ca aici, in Germania, nu exista isteria florilor si a cadourilor de 8 martie pentru femei. Nu, aici 8 martie e (inca) ziua femeilor militante, a celor cateva care isi mai aduc aminte de asta.

Ok, de acord cu dreptul la educatie al femeilor, cu dreptul de proprietate, cu dreptul de asistenta medicala, cu dreptul de vot (desi ar fi mai bine ca femeile sa nu vada fetzele celor pe care ii vor alege....), drepturi atat de normale in ziua de azi, dar atat de inexistente in trecut. Dar de aici si pana la dreptul de a opri Globul in loc pentru ca e ziua lor, e cale lunga.

De acord cu cararile de flori pana la job-ul femeilor sau pana acasa la ele, de acord cu mai multe zambete in aceasta zi oferite lor, dar de aici si pana la aparatura electrocasnica cumparata invatatoarelor, de aici si pana la numaratul crinilor imperiali in detrimentul unui buchetel de ghiocei sau de zambile (in functie de care se ajusteaza imaginea despre ceilalti), de aici si pana la numararea recoltei de cadouri acumulate la sfarsit de zi si pana la petreceri intinse pana in miez de noapte intre femei, eventual cu stripperi, e cale lunga. De acord cu e-mailurile de felicitare, dar de aici si pana la e-mailurile de a doua zi, cu "uite ce am primit" sau "tu ce ai primit de 8 martie ?" e cale mai lunga. Uneori, am impresia ca e o zi a defularii frustrarilor de peste an...

Asimilarea zilei femeii cu ziua mamei s-a facut de catre comunisti, din motivele enumerate mai sus. Insa, ziua mamei exista cu mult inainte de acel 8 martie socialist. In perioada pre-crestina, exista festivalul dedicat zeitei Cybele, zeita pamantului si sotia lui Cronos, fiind in acelasi timp si mama tuturor zeilor si zeitelor din Olimp. Festivalul se numea Hilaria si tinea 3 zile, de pe 15 pe 18 martie, fiind asociat venirii primaverii.

In timp, au existat in diferite regiuni ale lumii mai multe zile dedicate mamei, toate fiind asociate cu primavara. De aceea, nu e greu de inteles de ce s-au contopit ziua femeii cu ziua mamei.

Nu avem cum desfiinta 8 martie. Nu in Romania. Nici nu ne dorim acest lucru. Ce conteaza care e originea sarbatorii ? Ce conteaza ca e 8 martie, sau 15 martie ? E o zi de primavara in care ne gandim mai mult la femei si la diferentele dintre Venus si Marte. Am putea inventa o alta zi, sa scapam de amintirile socialiste. O zi de primavara sa fie.

Pana la urma, carei femei ii strica o zi cu soare si cu mai multe flori, cu mai multe mesaje de felicitare, cu mai putine sarcini de serviciu si cu mai multe zambete ?

Insa, pe langa acestea, eu o vad ca o zi putin altfel: o zi in care noi, femeile, avem ocazia sa reunim familia, avem ocazia sa aratam cat de puternice suntem prin iubirea pe care putem sa o oferim celor dragi, avem ocazia sa aratam cat de frumoase suntem alaturi de copiii nostri si cat de mult putem valoriza lucruri marunte. Ar putea fi o zi a apropierii de familie, nu a incercarii de evadare din ea.

Ar putea fi un altfel de 8 martie, in care "a fi emancipate" ar insemna sa nu mai acordam atentie lucrurilor care nu merita si sa ne re-descoperim frumusetea uitata intr-un colt de postmodernitate.