Eu scriu..

[Kristin]

.. asa ca m-am gandit sa aflati si voi ce scriu :

Pentru azi: IN METROU

I se mai spune si S-Bahn. E „metroul“ local, care merge si la suprafata, si prin subteran.
O portie de calatorie zilnica cu S-Bahn-ul face toti banii. Mai ceva ca o piesa de teatru.

Ajung in statie. Totul e inca ok. Agitatie, multa lume, ora de mers la serviciu, deh.. Grupuri de adolescenti… si adolescente ce-si plimba cu gratie si dezinvoltura suncile in afara jeansi-lor mereu prea stramti si cu talia mereu prea joasa, dar cu niste curele de cotofane. Cu sute de lanturi si inele bagate prin toate partile anatomice. Cu T-shirt-uri ce abia pot sa incapa „toata floarea cea vestita a intregului apus“. Cu un Mac Menu cuprins cu ambele maini. Eventual, cu o salba de flori de plastic colorate in jurul grumazului. Ma rog, poate ca numai eu am un ochi asa de critic. Nu de alta, dar tin dieta si ma intereseaza aspectele astea.

Insa restul lumii de pe peron s-a obisnuit cu imaginea asta. S-a obisnuit si cu crestele colorate in ROGVAIV ale punker-ilor, si cu combinatia blue-jeans rupti si sacou elegant asortat cu adidasi, si cu sutele de fire ce ies de prin urechi, buzunare si genti.

In afara de grupurile galagioase de “teens”, care se pupa pe toti obrajii cand se vad de spui ca se iau in casatorie, indiferent de sex, rasa, varsta sau religie, restul lumii de pe peron e “normala”. Adica, asa cum este majoritatea. Si care intra in tipare.

Marea parte a viitorilor pasageri ai S-Bahn-ului sunt oameni la casa lor, imbracati business, cu pantofi ce lucesc la lumina neoanelor subteranelor si cu ochelari de om serios. Cu genti de abia le cara si obligatoriu cu o cafea / un croissant / ambele in mana stanga si cu un ziar /carte / referat in mana dreapta. Geanta, in mana care mai ramane, daca mai ramane. Sau sub brat. Toti cei care au ce au in mana stanga infuleca cu asa un spor, de imi vine sa ma intorc acasa sa mananc si micul dejun de maine.

Vin si pleaca S-Bahn-uri. Vine si S-Bahn-ul meu. Am de calatorit 10 minute si 10 secunde fix. Timp destul sa ma distrez.

Astept, cuminte, sa coboare lumea. Parca mi se pare ca cei care coboara au niste fetze brusc cuprinse de o stare de relaxare. Nu stiu inca de ce.

“Vanatoarea de locuri” e deja un sport national. Locurile in metrou se ochesc cu mult inainte, adica atunci cand a oprit metroul in statie. In general, locurile sunt cate patru, adica doi oameni se asaza fata in fata cu alti doi oameni. Interesant.. o fi vreo politica de socializare a nemtilor ?

Ok. Incepe procesul de cunoastere reciproca a companionilor de metrou matinal.

Intai de toate, fiecare se asigura ca nu a atins vreun cm patrat din organismul lui de vreun cm patrat din organismul vecinului de scaun. Si, daca, totusi, s-a intamplat asta, se spune vreun minut “Entschuldigung!” cu un zambet tamp, dar plin de amabilitati. Reciproc.

Pe mine ma distreaza cum se uita toti unii la altii ca la niste obiecte zburatoare neidentificate. Asta e prima faza. Dupa aceea, fiecare cica-si vede de treaba lui, insa se privesc in continuare pe sub/peste ochelari, ziar, carte, isi urmaresc reflectiile pe fereastra...

Spui ca n-au mai vazut oameni.

Io nu fac asa: eu cand am de uitat la cineva, ma uit, frate. Ma uit de innebuneste persoana aia de nervi. Si isi muta privirea. Si atunci ma pot uita linistita.

A pornit metroul. Brusc, se face o liniste mormantala. Daca cineva isi permite sa stranute, are asigurata audienta. Toata lumea il va privi cu insistenta si, poate, cu putin repros, fiindca a provocat deranj.

Pentru ca acesti calatori de metrou dorm pe capete, doamnelor si domnilor. DORM, deci nu atipesc.

Culmea e ca stiu cand sa se trezeasca, au un al x-lea simt. Ma rog, se si anunta statiile...

Ma mai distreaza sa ii surprind pe unii in “flagrant”, citind din ziarul celorlalti in timp ce se prefac ca se uita pe fereastra. Imi place ce vinovati se simt.

Ma mai distreaza (in special seara, la intoarcerea de la serviciu) cum camasile unora (ma rog, o parte a lor) atarna afara din pantaloni, dar in rest sunt perfecti. Si cu o fatza de aia de bancher inaccesibil.

Si ma mai distreaza cum ferestrele metroului sunt mereu folosite (in tuneluri) ca si oglinzi. Astia isi fac freza fara nici o problema. E unul din lucrurile permise in metrou. Ba, mai mult, e permis sa iti faci freza in fereastra usii metroului atunci cand patrunzi sau iesi din acest univers fascinant. Incurcand circulatia, si ce ? Va grabiti undeva ?

Cu cititul, alta distractie. Poarta cu ei cartoaie de alea de zici ca-s Biblii scrise cu caractere de 12. Si nu-s carti de studiat pentru birou. Insa nu scot cartea din geanta in metrou, ci cu mult inainte.
Cu alte cuvinte, cand urca, ei citesc. Cand coboara, ei citesc (deci nici nu se uita sa vada daca au calcat pe trotuar sau inca sunt in metrou).

Cand dorm, (cred) ca citesc si atunci.
Un popor de oameni cultivati.. ai spune.

Da, daca n-ar citi aproape toti Harry Potter, “Das Bild” (un fel de “Libertatea”), “Sakrileg” sau ziare locale pe care le infunda apoi in cosurile de gunoi. Tot e bine. Cica in Bucuresti citesc acatiste.

Altii, care nu-s asa norocosi sa aiba o carte sau un ziar, ii studiaza pe altii. Mai voalat sau nu. Eu, de exemplu. Pe mine ma enerveaza sa citesc in metrou. Asa ca ascult muzica la „j“ de fire si studiez lumea. E interesant, parca urmaresc un videoclip. Ma fascineaza tipele alea care au: pantaloni, rochie deasupra si batic. Mai ales in miezul verii. Si ma gandesc cum ar fi sa ma imbrac si eu asa. Ar fi „trendy“.

Si ma mai fascineaza cata seriozitate poate impune un vagon de metrou. Ma pufneste un ras de ala de nu ma pot abtine.

Asa ca nu mai astept 10 minute. Cobor la prima.

Brusc, se schimba totul. Lumea rasufla usurata. Isi permite sa respire. Tare de tot.

[nicky]

Am citit-o pe mail si azi , in drum spre mama , am avut shocul sa ma invecinez in statie cu niste creaturi ca cele descrise in povestirea ta .Tineri cu creste multicolore si lanturi din toate partile , unul avea o casca metalica pe cap de ziceai ca-i OZN . Si m-am gandit la scrierea ta .
_________________

[Kristin]

HI-TECH

"Deci":

- se dau 3 telecomenzi, o agenda si un pix.

Notam:

A= telecomanda de la receiver-ul de satelit;
B= telecomanda de la combina audio;
C=telecomanda de la TV.

I.
1. Apas butonul OK pe A;
2. Apas butonul AUX de pe B;
3. Apas butonul ON de pe C.

Obs: daca imi apare altceva decat EXT1, apas primul buton telecomanda C, stanga, sus, si selectez EXT1.

II.
1. Apas OFF de pe C;
2. Apas OFF pe B;
3. Apas OFF pe A.

III. Cand instalatia audio are sonor X, TV-ul trebuie sa aiba sonor 10x.
1. Modific sonor de pe B;
2. Modific sonor de pe C.

IV. Daca vreau sa ascult muzica la TV, exista un buton verde pe C. Apas butonul verde. Apar "setari curente". Mai apas o data. Selectez Dolby Virtual.

V. Canalele TV le schimb NU cu telecomanda C, ci cu A.

VI.
1. Receiver-ul trebuie sa fie inchis.
2. Apas buton DISC pe telecomanda B;
3. Deschid TV cu butonul ON de pe C;
4. Apas buton EJECT (aflat in dreapta, ca pozitionare) pe telecomanda B;
5. Fixez bine discul.
6. Idem 4;
7. Inchid in ordine inversa.

VII.
1. Apas butonul TUNER pe B.

Si acum, explicatiile, dupa ce am notat cele de mai sus in agenda:

I. Asa deschid eu TV-ul in fiecare zi. Daca vreau sa aud numai sonorul de la TV (deci sa nu treaca prin instalatia audio), skip pasul 2.

II.Asa inchid eu zilnic TV-ul.

III. Asa dau eu mai tare / mai incet sonorul la TV.

IV. Asa ascult eu muzica in cel mai bun mod posibil la TV.

V. Asa schimb eu canalele la TV - cu alta telecomanda decat cea de TV.

VI. Asa vizualizez /ascult eu DVD-uri.

VII. Asa deschid eu radioul.

Cam atat timp pierd eu zilnic, cu cele 3 telecomenzi. In principiu, cu agenda in fata, merge. E mai greu cand ai musafiri si se uita la tine cam ciudat, ca deschizi TV-ul cu agenda in fata. Ma rog... n-au decat sa comenteze.

Intr-o zi aveam si telefonul fix printre cele 3 telecomenzi, telefon fix care seamana tare bine cu telecomanda A. Am stat cam juma?de ora sa ma prind de ce nu mergea butonul OK la receiver.

[Kristin]

CHOCOLATE



Cand mi-ai zambit
azi dimineata
mi-am amintit ca ai ras
aseara
si alaltaseara
si ca ti-ai amintit
de frunzele aramii,
de frunzele verzi,
de frunzele de ciocolata.

Cand am urcat
pe cararile minunate ale soaptei,
te gandeai
ca nu iti amintesti
de cand
si cat
ma iubesti.
Ti-am vazut gandul,
l-am urmarit prin culoarele castelului
si ti l-am furat.

Insa ce conteaza ?
Atat timp cat iubesti ciocolata,
cat musti din ea ca un orb
si vezi cu ochii corzii de chitara
(pictate pe albastru),
si o savurezi
ca si cum ar fi ultima,
inseamna ca stii
... sa iubesti.

Si mai stii ?
Azi dimineata, la cafea,
mi-ai spus ca niciodata,
dar Niciodata,
nu ai sa renunti la frunze,
la albastru,
la chitara...

la savoare,
la satinul care cade
pentru a ocroti
iubirea noastra...

[diana99ndd]

Foarte frumos !!!!!!!
_________________

[Kristin]

Thx :)

Cand ma trezesc dimineata....

.... deschid ochii, pictez cu acuarelele ochilor in bleu deschis cerul si desenez acolo, din niste bucati de nori, un zambet...
.....culeg cojile de lamaie uitate de cu seara in paharul de Martini si desenez in coltul drept al cerului un soare, cu ochi si gene, ce rade...
...iau sperantele inca dormind si le agat, despletindu-le, la uscat, in bataia usoara a vantului ce bate dinspre rasarit....
......cobor de pe un vis, alunecand usor pe covorul pufos ce ma poarta printre dorinte....
.....desenez ziua in zatul de la cafea si ma murdaresc pe pijama de ciocolata fierbinte....
....inchid zambetul intr-un sarut ce il sigilez cu un lacat de platina...
....masor minutele cu rigla si le transfer pe o coala alba de hartie, alungindu-le si decupandu-le apoi, pentru a le lipi de fereastra....
....pictez o melodie cu verde si rosu si apoi inramez tabloul intr-o clapa de pian...
...ma imbrac intr-o rochie de fluture si cutreier frunzele...
...impart corabii si panze si vant si stropi de apa.....
... fur catuse si chei....
... ma inchid intr-o celula cu gratii de fericire si alung pasarile ce se invart in cerc...
.. iar cand soarele oboseste, ma intind pe o bucata de rutina si ma joc cu niste fiinte minuscule care isi spun "oameni" si locuiesc intr-o celula mai mica, plina de minuni, numita "gradinita"...
Si... atat.

[diana99ndd]

_________________

[Kristin]

SHOPPING

Shopping-ul in supermarket e mult mai mult decat bifatul unul checklist mazgalit cu 10 culori, (varianta "release" e fiindca pe drum mi-am mai adus aminte si ca mi s-a terminat uleiu?). Ei, care ? Pai am 3 feluri: ulei de asta clasic, in care mai prajesc una-alta, ulei de masline second hand quality si ulei de masline extra-virgin. Habar nu am de unde vine "extra-virgin", de parca "virgin" n-ar fi de ajuns (desi e cam greu sa inteleg care e legatura cu maslinele), sau "extra" nu ar fi de ajuns.. in fine. Am auzit ca este si ulei de palmier, eu inca nu am gasit aici, se poate ca din cauza limbii teuton(i)ale SAU din cauza faptului ca mie imi e destul de greu (imi ia mult timp) sa ma obisnuiesc si sa procesez o informatie mai noua.

Mie nu imi place defel uleiul de masline, virgin, extra virgin sau nu, insa deh.. se pare ca e sanatos si te scuteste de o serie de probleme importante.

Asa.. deci de aia cumpar EU uleiu?si nu altcineva.

Supermaketul meu (ma distreaza "meu" - de parca ar fi proprietatea mea, dar asa se practica... o fi o chestiune de incredere in sine ? e unul renumit ca firma, dar care isi defasoara activitatea intr-un sediu relativ mic, deoarece "este scumpe chiriile si spatiile este putine". Adica, e mai mic decat ala la care mergeam odata, la 10 km si 10 secunde de mers cu S-Bahnul. Dar mergeam acolo doar ca sa am destul spatiu personal.

Asta este o mare problema. Ca e mic. Pentru ca si carucioarele sunt imense si oricum, niciodata nu mi-e de ajuns pentru cate am de cumparat. Pentru ca, evident, checklist-ul e doar asa, o chestiune orientativa. Pai cum? Daca "se da" pere, cum sa le ratez, doar fiindca nu le-am trecut pe lista ? AA, uite si ce chestie interesanta: niste pastilute frumos mirositoare care se pun in filtrul de la aspirator, pentru a mirosi frumos covoarele. Pai ne "trebe?", cum sa nu ?

Si TREBUIE sa cumpar si delfinasii astia mici si albastri din zahar, decoratiuni pentru tort. Care tort ? Pai unul.. cand va fi sa fie. Vorba aceea: "Am gasit o potcoava. Imi mai trebuie trei si calul": Am delfinasii, imi mai trebuie un blat de tort, capsuni, ananas, frisca, ciocolata si cineva dispus sa manance tortul..

Deci, punem si asta in cos. Bineinteles.

Wow, au adus si batiste. Pai noi nu folosim batiste. Folosim servetele. Mda, dar e mai interesant sa iti sufli nasul in batista. Le iau.

Problema cea mare este ca intre raftul de legume si raftul de fructe e un spatiu in care incape FIX un carucior. Si cum acolo isi petrece timpul cea mai mare parte a clientelei, printre care si eu, bucuria shopping-ului se transforma intr-o problema.

Pentru ca incep calculele si "darile" de prioritate: lumea incearca sa fie amabila, dar nu reuseste intotdeauna. Cine a pasit primul cu caruciorul pe "sosea", are prioritate. Da, dar ce te faci cand, din directii opuse, si eu, si o doamna in varsta (de regula), impingem in acelasi timp carucioarele ? Calculez la ce distanta ne vom intalni. Si uite-asa imi ajuta cunostintele de matematica dintr-a doua.

Cineva trebuie sa cedeze. Si, pentru ca eu de regula nu am rabdare sa negociez cu babele din Nemtia, mai ales din priviri, si cum mie nu prea imi place sa zambesc cuiva numai de complezenta, am gasit o solutie salvatoare: "parchez" caruciorul intr-o zona mai libera. Ma rog, ca si acolo sunt locuri ocupate, asta e o alta problema.

Dupa care, vin cu cartofii, ceapa, ananasul, perele etc. in brate si le arunc in cos. Numai ca uneori, ele sunt grele si trebuie sa fac doua drumuri. Si, dat fiind peisajul atat de frumos colorat, imi aluneca ochii pe cele mai ciudate fructe si legume pe care "vad eu cum le voi manca". Luam, "las?" sa fie !

O ora si 40 de minute. Cam asta e durata mea medie de stationare in supermarket.

Cel mai tare ma irita sa scot "obectele" din carucior, sa le pun pe banda, sa le pun inapoi in carucior, sa le scot din nou din carucior, sa le pun in plase, sa le scot din plase si sa le gasesc locul. Voi va dati seama cat timp se pierde cu asta ?

Asa. Si bineinteles ca magazinul "meu" nu are "casa rapida" sau cum s-o traduce, adica, locul unde vin sa "bandeze" (sa puna produsele pe banda) babele ce au cumparat NUMAI o sticla de ulei de masline extra-virgin.

Asa ca mai pierd si la casa cateva minute in plus fiindca babutzele ma roaga frumos sa le las pe ele sa isi plateasca uleiu?, deoarece ma mustra constiinta sa le vad asa disperate cand se uita la banda care mie nu imi ajunge pentru ce am in carucior.

La "bandare" aplic "stilul smuls" din carucior, apoi "stilul aruncat". Adica, iau tot ce pot cuprinde in 2 brate (poate va amintiti de concursul "Fort Boyard" si de final, cand, contra timp, concurentii trebuiau sa care monede de aur numai cu cele doua brate - asa fac si eu) si arunc pe banda.

Ajung finally acasa. Seara, la terasa, beau o bere cu husbandu?si ma laud:

- Draga, stii, azi am facut tort.
- Cu ce ocazie ?
- Cu ocazia faptului ca am gasit decoratiuni interesante.
- Aha...
- Si stii ? Am cumparat niste chestii de pus in filtrul de la aspirator.
- Si ce fac chestiile alea ?
- Fac "frumos mirositoare" covoarele.
- Care covoare, draga ? (noi nu avem decat niste covorase aruncate pe ici-colo, ca am ramas cu sechele, cred, din copilarie, de la covoarele "persane" cu franjurele...)
- No comment.
- A, si stii ? Ma mira o chestie.
- Care ?
- Pai am gasit un lichid pentru proteza la mine in plasa, cand am ajuns acasa.
-??
- Cred ca l-a pus cineva din greseala la mine in cos.
- ?

Mai e nevoie sa spun ca m-am uitat pe bon si asa era ?

Concluzia: trebuie sa ma organizez. Trebuie sa ma disciplinez.

[Kristin]

LABIRINT

Lui Flori, pentru prietenia noastra de ATUNCI

Motto: Nu ai cum fura copilaria cuiva care nu a avut-o niciodata.

Incerc sa scormonesc trecutul si sa gasesc momentul cand am cunoscut-o, dar tot ceea ce imi amintesc este un buchet imens de liliac alb, pe care mi l-a daruit.

Probabil ca eram printr-a-ntaia, si ea intr-a doua.

Era singura din sat care avea liliac alb in curte. Si rosu. Un rosu spre mov, o culoare pe care nu o mai vazusem pana atunci.
M-am aburcat peste gardul ros de vreme si am rugat-o sa imi dea cateva crengute.

"Eu sunt Florentina", mi-a spus. "Toata lumea imi spune Flori. Poti sa imi spui si tu asa".
"Multumesc pentru liliac. Chiar acum il voi duce mamei, se va bucura mult."

Locuia impreuna cu mama ei, o femeie inalta, dura, care nu zambea aproape niciodata, iar cand o facea, zambetul ii era batjocoritor. Tatal ei avea un suflet bun, insa era bolnav, schiopata si in loc de bratul stang avea doar un ciot. Insa mereu ii intampina pe toti cu o gluma, in loc de "Buna ziua". In casa lor mai locuia si bunica lui Flori, mama mamei ei, care era mereu in plus acolo. Era bolnava, batjocorita si plangea mai mereu in spatele casei, fiindca nu trebuia sa stie lumea ca ea duce asa o viata si ca cea care ar fi trebuit sa o ingrijeasca, o batea.

Locuiau intr-o casuta mica, modesta, dar ingrijita. Aveau si o gradinita in spatele casei, care ii ajuta sa isi duca zilele. In fata casei aveau un nuc batran, un mar si un caine prapadit.

Flori era o fata mai degraba uratica, slabuta, tunsa baieteste. Purta mai mereu niste pantaloni negri. Era un copil trist, chiar speriat si nu zambea aproape niciodata. Probabil mostenise asta de la mama ei. Insa in ochii ei caprui erau niste luminite care nu isi gasisera calea sa se exteriorizeze altfel.

La inceput ma privea cu reticenta. Ea nu avusese pana atunci prieteni. Nici nu prea ar fi fost posibil, pentru ca nu avea timp de joaca.

"Flori, treci la treaba". "Cred ca stii ca ai de mers la camp, da ?", "Pe unde ai umblat atat?" "Ea nu are timp sa vina cu tine" erau replicile taioase ale mamei ei, insotite si de priviri pe masura. Privirea lui Flori devenea dintr-o data plina de cea mai adanca tristete, de cea mai pura frica, insa niciodata nu plangea. Cel putin, nu de fata cu mine.

Probabil ca lua si bataie de la mama ei. Insa nu mi-a spus asta niciodata.

Cu toate acestea, au existat si momente frumoase.

Ea m-a invatat ca ploaia nu e un motiv sa stam in casa, ci sa ne udam pana la piele si sa alergam prin cele mai adanci baltoace, chiar daca urma morala de rigoare acasa. M-a invatat sa plantez liliac alb la mine in gradina. Sa altoiesc ciresii. Sa privesc firele de iarba, care se invart dupa soare. Sa alerg pana la epuizare pe imasul verde. Sa sap dupa radacini de brusturi. Sa nu imi fie frica de caini si sa vorbesc cu ei. Sa scot apa din fantana fara frica. Nici acum nu inteleg cum putea cara doua galeti de apa, de 10 litri fiecare... de cate 4-5 ori la rand, ca sa ude gradina...

Ii placea mult sa invete, dar nu prea avea conditii. Invatam impreuna, cand mai furam ceva minute de "joaca". Invatam in podul casei ei, acolo unde ne ascundeam in fan si ii povesteam ce aflam si eu de la parinti, ca exista tari minunate pe care e posibil sa le vedem numai in poze. Am rasfoit impreuna cartea mea preferata, cea cu Laponia. I-am aratat si alte poze, cu peisaje si oameni din alte tari. I-am povestit ca sunt oameni care vorbesc si alte limbi si pe care nu ii intelegem daca nu invatam limba lor. Ii placeau mult atlasele zoologic si botanic ale tatalui meu, care erau nelipsite de la orele noastre de "scoala". Era, totusi, o eleva mediocra. Invata pe apucate. Dar ii placea mult la scoala.

Ii placeau mult bezelele pe care le facea mama mea. Chiar daca era la camp sau nu avea voie la joaca, aveam noi un loc secret unde faceam schimb de jucarii sau ii duceam prajituri. Ea imi dadea gutui sau dulceata de gutui cu o aroma naucitoare. Ii dadeam jucariile mele, fiindca ea nu prea avea. Ii placea, insa, sa colectioneze bucatele de staniol colorat de la gumele de mestecat si cioburi de sticla colorate, "colectii" pe care mi le prezenta si mie din cand in cand. Era foarte mandra de ele.

Mama ei era o femeie extrem de mandra si nu accepta "mila" nimanui. De aceea, era o adevarata aventura sa ii "donez" jucarii sau carti.

Nu ma invita la ea decat rar, cand era mama ei plecata de acasa. Nici acum nu stiu cate camere erau in total, fiindca ma ducea numai in camera "de zi", unde mai jucam din cand in cand Domino.

Mai era o camera "de curat", dar acolo am intrat numai o singura data, la ziua ei, cu indicatii stricte sa nu murdarim ceva. Erau niste camere mici, cu sobe de teracota, fiecare camera avand un recamier mare, acoperit de o cuvertura inflorata. Existau si nelipsitele bibelouri asezate cu minutiozitate pe niste mileuri de dantela, adevarate lucruri sacre pentru mama ei. In bucatarie nu am fost niciodata, nici in camerele pline de secrete din spatele casei. Probabil ca in total mai erau doua camere.

Imi mai amintesc clar doua momente: cand a purtat o rochita cu flori, de ziua ei, si cand a ras in hohote, intr-o iarna, la derdelus.

Era ca si cum luminitele acelea evadasera din ochii ei si ii umplusera intreaga fiinta. Mi s-a parut tare fericita.

Insa nu am sa uit niciodata cum entuziasmul meu a putut sa o umple de deznadejde, dar si de speranta: tocmai fusesem la mare si ii aratam poze. Incercam sa ii explic faptul ca marea e ca un iaz urias, cu valuri, cu nisip.... Se chinuia sa inteleaga. A inteles cu siguranta ca e un loc frumos, dar inaccesibil pentru ea.

"Eu nu am fost niciodata la mare, sper sa ajung vreodata.... " mi-a spus...

............................................................................................................................................................................

Intr-o zi, am aflat ca are timp liber mai mult. Mama ei era plecata toata ziua de acasa. Asa ca am invitat-o sa jucam un joc mai putin obisnuit, pe care nici eu nu il mai jucasem.

Trebuia sa iesim dintr-un labirint destul de complicat, doar ca de data asta labirintul nu era pe hartie, ci era unul real, cu pereti de piatra, mai inalti ca noi.

Am luat-o de mana si i-am spus: "parintii mei m-au sfatuit mai demult ca, daca voi intra in vreun labirint, sa merg mereu in partea stanga, la orice intersectie. Astfel, daca ma ratacesc, voi sti cum sa ma intorc. Sa nu uitam asta si nu cumva sa imi dai drumul la mana !"

Am mers asa pana s-a inserat. Ne-am afundat atat de mult in labirint, incat nu am fi avut timp sa ne intoarcem pana se intuneca. Asa ca am decis sa mergem mai departe, poate gasim vreo iesire...

Flori era de-a dreptul speriata. Se gandea ce tare o va certa mama ei si ii era frica. La un moment dat, s-a desprins de mana mea si a pornit, alergand, in alta directie. Am strigat dupa ea, am implorat-o sa se intoarca, dar nimic. "Stanga. Nu uita sa mergi in stanga!" parca ii auzeam pe parintii mei. Asa ca m-am oprit sa ma odihnesc. Oricum, pe intuneric, nu mai vedeam nimic.

Am adormit si i-am visat pe mama, pe tata, care ma priveau cu blandete si imi spuneau sa fiu linistita, ca atunci cand voi avea nevoie, ei vor fi acolo. Mi-au spus ca nu am cum sa ma ratacesc... trebuie doar sa continui drumul. Doar sa continui.

Nu stiu cate zile, cati ani au trecut, insa acest joc a devenit parte din viata mea. Imi placea, fiindca imi apareau mereu in fata ochilor acele orase minunate din albumele tatei, marea, oameni deosebiti, iar cand aveam nevoie de parinti, ei erau mereu acolo, aratandu-mi drumul. Invatasem si limbile pline de neintelesuri ale acelor oameni din albume.
Ma gandeam des la Flori. As fi vrut sa vada si ea minunatiile astea.... oare a gasit drumul spre casa?.... ma intrebam daca a certat-o mama... daca i-a placut jocul... Nu, cu siguranta nu i-a placut.

Trebuie doar sa continui drumul.

....................................................................................................

In dimineata aceea am simtit ca se va intampla ceva special, pana si razele soarelui se reflectau altfel pe ziduri....

Mi-a aparut in fata ochilor si nu stiam de ce imi e asa de familiara. Era casuta aceea modesta, mica, cu gard ros de vreme, cu liliac alb in curte. Era casa lui Flori.

Oare cat timp trecuse de cand nu o mai vazusem ?

Sufletul imi era atat de plin de emotie, incat am intrat val-vartej pe poarta si am strigat-o. Ma asteptam sa apara in prag, sa rada, cu gura pana la urechi, sa se bucure.

Au aparut, insa, o fetita si un baietel. Fetita era mai mare. Avea, probabil, vreo 4 ani. Ambii aveau acele luminite in ochisori, care nu reusisera sa se exteriorizeze altfel....

Ma priveau mirati. Nu am reusit sa spun nimic, pentru ca a aparut Flori. Parea imbatranita si ochii erau de un caprui mat, fara urma de stralucire.

"Buna", i-am spus. "Vad ca ai gasit drumul spre casa".

"Buna".

Atat. Sec. Cu o privire rece, intunecata, lipsita de orice urma de emotie, de bucurie, de tristete. O privire de sticla.

"Inteleg ca acestia sunt copiii tai", i-am spus, nestiind ce alta replica sa ii dau.

"Da. Ea e Petruta, iar el e Mihai". "Hai, fuga in casa, stiti ca nu aveti voie sa stati de vorba cu strainii", le-a spus pe un ton poruncitor.

"Ce mai fac ai tai ? Mama, tata, bunica ?"

"Bunica a murit de mult. Tata, a murit si el acum vreo 2 ani. Mama e la camp."

"Nu trebuia sa imi dai drumul atunci la mana. Stii, am vazut lucruri minunate... as fi vrut sa le vezi si tu."

Nu a spus nimic. A disparut, pur si simplu, iar eu am ramas in prag, nestiind ce sa mai cred. Imi pare rau ca nu a vazut marea... i-ar fi placut.

Din acea zi nu am mai vazut-o. Uneori ma gandesc sa ma intorc din drum, de data asta mergand pe partea dreapta la fiecare intersectie... Am si incercat. Insa toate drumurile sunt inchise. Pentru totdeauna.

Asa ca nu imi ramane decat sa continui sa merg inainte. Sa continui.



3 octombrie 2006
La multi ani, draga Flori, oriunde te-ai afla !

[elenapeitro]

waw kristin......emotionant....

[diana99ndd]

Foarte trist !
_________________

[Kristin]

Poveste de toamna

In octombrie, mai mult ca de obicei, casutele cu caciulite rosii, insirate pe stradutele inguste, ascund secrete de toamna.

Noaptea, cand ceatza acopera casutele adormite, se pare ca se trezesc spiridusii si, nestiuti de nimeni, isi folosesc micutele lor manute ca sa aduca dovleci cu ochi, si nas, si gura, mai mari decat toata ceata de spiridusi la un loc, si sa ii aseze la poarta. Sunt eforturi nebanuite, insa spiridusii au puteri magice. Ei inconjoara dovlecii cu castane de un maroniu copt. Daca nu au obosit inca, aprind o luminita pe care o aseaza in casuta dovleacului, pentru a se incalzi.

Apoi, canta la lumina lumanarilor si danseaza intr-un ritm ametitor, pentru a speria duhurile rele. E un dans pe care nu il pot invata oamenii. Pentru ca numai ei, spiridusii, stiu secretul de a invarti printre degete mirosurile de fum de frunze uscate si de gutui coapte. Numai ei stiu sa cante, cu voci soptite, colinde aramii, si sa rasuceasca povesti.

Noptile de toamna sunt lungi. Asa ca spiridusii au mult timp pentru a pregati o noua zi. Proaspeti ca o ploaie de primavara, ei isi incep nebanuita munca pe inserat, pentru ca sunt multe de facut toamna in jurul casei.

Incep prin a deretica prin curte, nu inainte de a aduce ganduri linistite prietenilor lor- oamenii. Dupa ce oamenii sunt invaluiti in nori pufosi de vise, spiridusii isi spun rugaciunea, de fiecare data asortata cu verde, galben, aramiu sau alb. E o rugaciune de multumire si, prin ea, ei isi aduna puterile magice pentru noaptea lunga ce va urma.


Fiecare spiridus stie ce are de facut. Toamna ei aduna frunzele uscate, dar ce au culori frumoase si batrane, si isi decoreaza cu ele camarutele lor minuscule. Ei stiu si a vorbi cu frunzele. Le spun ca nu au murit, ci incep o noua viata - aceea de a aduce frumusete.

Spiridusii se hranesc si cu miresme. De aceea, uneori ei ard frunzele care vor sa dainuie altfel, iar mireasma fumului capata nuante rosiatice, aramii si verzi. Acest fum le hraneste sufletul si e primul fel din mancarurile minunate cu care se infrupta.

Niciodata nu uita sa decoreze curtea oamenilor cu covoare tesute de natura. Nu aduna frunzele, ci le re-aranjeaza. Combina verde cu galben, rosu cu negru, maro cu portocaliu. Apoi, adauga in frunze amintiri din copilaria oamenilor, pentru ca acestia sa nu uite ca au fost candva copii... Munca lor e nepretuita. Nici un om nu a reusit sa invete arta de a tese astfel de covoare. Si nici nu va sti vreodata, pentru ca e un secret magic, pastrat de mult...

Cand curtea casutelor arata a sarbatoare, spiridusii au grija de pomi. Oamenilor le plac pomii, pentru ca vara stau la umbra lor si pentru ca, uneori, mananca fructe delicioase. Insa oamenii nu stiu cine ingrijeste acesti pomi, cine face vrajile in urma carora pe masa lor isi gasesc locul mere imbujorate, prune pline de veselie, pere gata sa explodeze de zeama, gutui pufoase si alintate sau nuci secretoase.

Spiridusii au invatat de la bunicii lor sa faca aceste vraji. Iar toamna, mai mult ca in orice alt anotimp, e mult de munca la culesul acestor comori. Cand pomii au obosit de atata efort, cheama spiridusii, care ii elibereaza de povara rosie, galbena, maro sau violet.

Dupa acest efort urias (caci fructele sunt grele de atatea ascunzisuri), spiridusii se infrupta cu ele. Nu le trebuie multe fructe, caci ei sunt mici si nu au nevoie decat de un mar-doua, de vreo trei prune si vreo cinci nuci. Cojile de la nuci sunt foarte pretioase, fiindca ei le captusesc cu frunze si acolo dorm. E un somn lin, indiferent daca va ploua. Coaja de nuca stie a pluti pe ape.

Apoi, culeg puf din vise si captusesc niste fructe grele, care se numesc gutui, pentru a le face mai frumoase. Uneori, oamenii nu stiu a le pretui, pentru ca nu au rabdare sa le descopere intelesul.

Ei se strecoara si in casa, veghind somnul oamenilor si invelindu-i, caci diminetile de toamna sunt din ce in ce mai reci. Tiptil, aduc si flori calde, tomnatice, de cele mai multe ori de un galben - maro ireal, pe care le asaza pe masuta de cafea, pentru ca oamenii sa isi inceapa ziua cum se cuvine - cu un zambet scaldat de lumina.



Nu mai este mult si se ivesc zorii. Asa ca spiridusii nu stau pe ganduri, ci culeg strugurii care s-au mai copt cu o zi inainte, la soarele calm de toamna. E ocupatia lor preferata, pentru ca bobitele sunt mici si ei le pot cara fara a mai face vraji. Si apoi, mireasma de struguri negri, copti, e mireasma lor preferata. Cand le e sete, storc sub piciorusele lor harnice sucul din bobite si apoi beau cu totii picaturi de must, de o savoare imbatatoare.

Spre dimineata, se retrag in casuta dovleceilor cu dinti, nas si gura, danseaza un ultim dans in jurul focului, apoi isi dau seama ca e timpul sa dispara. Epuizati, fac nani in cojile de nuca ce ii poarta prin taramuri de poveste.

Cand primele raze de soare invaluie casutele adormite si ceatza incepe sa se destrame in culori fermecatoare, oamenii somnorosi apar pe la ferestre si zambesc.

Apoi, ies din casa, grabiti la treburile lor zilnice. Insa, ca de obicei, se opresc in curtea casei, unde miroase a fum de frunze uscate, privesc cu admiratie la cosurile de nuiele pline cu nuci, mere, prune, pere, gutui, toate pline de roua rasaritului, dar cu niste culori tari, ca de primavara, apoi isi umplu plamanii cu mireasma de struguri. Pentru ca toate au in ele ceva magic, inexplicabil.

Apoi, pasesc pe covorul migalos, culeg o frunza pe care o iau cu ei, ca talisman, se uita la dovlecii adormiti, multumindu-le ca i-au pazit si in aceasta noapte si se indeparteaza discret, fara a-si pune intrebari care nu isi au rostul. Totul e natural, pentru ca spiridusii stiu a-si folosi vrajile intr-un mod nestiut de nimeni.

Niciodata oamenii nu ii vor vedea pe spiridusi, pentru ca ei stiu a se ascunde in povesti. Poate e mai bine asa, pentru ca altfel... poate nu ar mai exista fum de frunze uscate, fructe zemoase, nuci secretoase, puf pe gutui, struguri imbietori, covoare de frunze pictate de natura, dovleci paznici... sau amintiri din copilarie.

Cine mai are curaj sa spuna ca toamna nu te poti re- si re- si re- indragosti ?...

[Kristin]

SAH - MAT

Click aici (aveti rabdare cateva secunde, pana se termina prezentarea):

Richard Clayderman - "L" for "Love"

Mereu suntem primii la mutare. Asta inseamna ca suntem cu piesele albe. Si mai inseamna ca avem primii sansa de a gasi cea mai potrivita combinatie de mutari.

De obicei, incepem mutand un pion, desi ar mai fi si alte variante. Si tot ca de obicei, il mutam 2 pasi inainte, pentru ca numai o singura data avem posibilitatea asta.

La inceput, tabla pare imensa. Ne grabim, copii fiind, sa ajungem "dincolo", la capatul ei, pentru a ne preschimba in regina. Dar, din pacate, foarte rar se intampla asta, pentru ca adversarul, cel cu piesele negre, are grija de teritoriul lui. Iar pionii sunt primii sacrificati. Ei doar deschid drumul si, de multe ori, din pacate, nu valoreaza mare lucru. Asa ca dispar imediat de pe tabla, sau raman blocati, in fata altui pion.

Odata deschisa calea, nebunii pot iesi la atac. La fel, si caii. Nebunii sunt uneori mai valorosi, pentru ca se misca mult, nebuneste, vad cu cateva campuri in fata celorlalti si li se permit multe. De la amenintare la retragere. Ei reprezinta, poate, adolescenta plina de entuziasm, tineretea rebela, lipsa de griji. Dispare si ea, chiar daca incercam sa o aparam. De pe tabla dispar incet si caii, cei carora li se permite maturitatea de a sari peste obstacole. Uneori, avem chiar de ales intre un nebun si un cal - pe care sa il sacrificam intai ? Greu de raspuns. Ei pot fi extrem de utili intr-un moment sau altul, in functie de circumstante.

Turnurile si regina sunt cei care ne protejeaza. Atat aparandu-ne castelul, cat si atacand. Tinem atat de mult la ei, incat ii sacrificam ultimii.

Noi suntem regii. Noi trebuie sa traim. Scopul nostru este sa invingem, adica sa supravietuim pe tabla de sah sacrificandu-ne alte piese. Sacrificiul este absolut obligatoriu. Fara el, jocul nu exista.

Nu putem sa avansam prea mult. Avem voie sa ne miscam constant, doar o casuta odata. Excesele nu sunt permise. Nu putem sari ani si zile. O singura data in viata, avem voie sa facem o rocada - mica sau mare, asa cum alegem. Numai ca in acest fel, expunem turnul. E primul pas spre sacrificiul lui.

Acest joc ne obliga sa gandim mai multe mutari in avans. Insa ne obliga sa ne gandim si CE si CAT sacrificam pentru ca noi, regii, sa ne pastram viata.

De multe ori, trebuie sa alegem. Alegerea e a noastra, mutarea e decisiva pentru ce se va intampla cu noi. Ne asumam fiecare mutare, nu ne mai uitam in urma si incercam sa ne concentram pe ce va urma. Cel putin, asa ar trebui.

Uneori, vedem cum regele moare, desi tabla e plina de piesele lui. Ghinion. Adversarul a fost prea puternic, prea destept. Si atunci ajungem sa spunem: "In momentul in care ea a murit, pentru mine Dumnezeu nu a mai existat. Avea doar 19 ani. Nu e drept." Suntem luati prin surprindere, am vrea ca adversarul sa fie unul facil, cu care sa ne jucam asa cum vrem. Insa nu mereu e asa.

La un moment dat, jocul se va termina. Avem parte de victorii mai mici, dar niciodata nu vom remiza sau vom castiga partida. Cel cu piesele negre si-a calculat din timp toate miscarile. Va invinge mereu. Mai devreme sau mai tarziu, in functie de .... cine stie oare ?

Nu ar fi rau sa nu mai facem economie de zambete, de bucurie, de traire a clipei. Pentru ca e posibil ca dimineata sa plecam de acasa, la serviciu, uitand sa zambim celor dragi, iar seara ... sa primim sah, apoi MAT. Sau sa primeasca ei MAT.

In acel moment, nu am mai putea decat sa stam pe o banca si sa vedem numai o tabla de sah fara piese, doar plina de frunze ingalbenite. Ar fi prea tarziu sa calculam mutari, sa construim case, sa cumparam masini. Pentru ce ? Pentru cine ?

Dupa infrangere, traim prin ceilalti. Ei isi vor aminti, mai presus de toate, cat i-am iubit.



A face economie de dragoste inseamna a regreta atunci cand primesti MAT.

Ai putea primi MAT oricand. Totul e sa nu fii surprins pe picior gresit.

Ar fi frumos ca pe tabla ta tomnateca de sah sa ramana un semn de iubire.

S-ar putea ca asta sa te faca, intr-adevar, rege.

Inca e toamna.

[somnorici]

Cat de frumos scrii!!! Ai publicat ceva?

[Kristin]

Merci, Somno. Nu, nu am publicat, decat pe site-ul comunitatii romanesti din Germania. Insa nu intentionez sa public, scrisul e doar un hobby.

Copilul Epocii de Aur

Sunt un copil al Epocii de Aur. As putea sa va si dovedesc, am fotografii alb-negru de la incoronarea mea ca "pionier", cu zeci de insigne agatate peste tot. Privind fotografiile, as putea sa spun ca eram chiar mandra ca primesc acea cravata. De fapt, ce intelegeam eu atunci din toate astea ? Nu prea mare lucru, decat ca "asa trebuie" si ma incantau excursiile pe care le faceam cand primeam insemnele de aur.

Ma incantau fastul si poleiala stralucitoare de la asemenea manifestari. Insa e clar ca nu intelegeam nimic. De fapt, acum imi caut circumstante atenuante ca am acceptat sa devin "pionier". Pionier a ce ? Pionier al perpetuarii unei absurditati ? Pionier al distrugerii familiei mele ? Pionier al spalarii creierelor ? Pionier al conformismului ? Al pierderii demnitatii ?

Amintirile copilariei sunt frumoase pentru ca sunt ale copilariei. Aproape orice copilarie e minunata privita prin ochii adultului. Si, pentru mine, asa va ramane. Am avut o copilarie superba, datorita parintilor mei. Tot datorita lor, nu am aflat ATUNCI decat strictul necesar al necesitatii de a ma conforma. Probabil, pentru protectia mea si a lor.

Insa in orice celula a unei puscarii intra vesti de "afara". Asa am aflat ca unii copii aveau altfel de jucarii ca ale mele, pe care eu nu le voi avea niciodata, ca unii copii au blue-jeans, iar eu nu voi avea niciodata, ca unii copii beau Pepsi Cola pentru ca au luat 9 la matematica, iar eu pot sa iau si cinci de 10 ca tot nu voi bea Pepsi. Ca unii copii au televizor color si video (ce-or mai fi si alea ?), ca unii copii au surprize din reviste straine, ca au gume de mestecat, bomboane, banane, iar eu nu le voi avea probabil niciodata, ca parintii lor nu au stat niciodata la coada la "ratia" de ulei si zahar, ca unii copii nu stau de la 5 dimineata pe sacosa cu gauri sa "prinda rand" la lamai sau unt sau lapte, ca unii copii asculta Modern Talking, iar eu nu voi sti ce fel de muzica e aceea... niciodata. Dar ma resemnasem. Asa Trebuie. Suntem toti egali, asa auzeam la televizor. Si nu intelegeam ce (mai ) inseamna egalitatea, cand cucoana X de la etajul Y striga sa o auda tot cartierul: "Puii mamei, haideti la masa, a adus tata pui si am facut o fripturica tare buna si aveti si banane la desert". Mda. Nu am primit explicatii de ce unii aveau mai multi pui ca altii (sau aveau pui, mai bine spus), iar eu mancam sarmale cu salam de soia, o delicatesa, adica.

Nu am murit de foame, pentru ca "ne-am descurcat", insa nu stiu de ce, aceste amintiri nu se uita niciodata.
Insa, stilou chinezesc aveam si eu si eram tare mandra de asta.

Privind in urma, imi dau seama ca am ramas cu frustrari adanci si de aceea acum zabovesc si 2 ore intr-un magazin de jucarii.

Revolta mi se amplifica atunci cand imi amintesc ce imi povestea tata: ca a fost injosit, jignit, tinut pana la 10 noaptea la ancheta, de catre niste brute cu 4 clase, pentru ca nu a diseminat cum trebuie informatia de la nu stiu ce congres la scoala unde era profesor.

NUMAI datorita familiei am stiut ce inseamna Craciun, credinta, biserica. Pe ascuns, dar am reusit.

Nu prea intelegeam de ce se inchide tata intr-o camera in fiecare seara, unde eu nu aveam acces (avea "treburi" la care nu trebuia sa fie deranjat - a se citi: asculta "Europa Libera").

Iar eu eram un copil fericit, lipsit de griji. Eram copilul Epocii de Aur.

Pentru ca mergeam la mare, in fiecare an, pentru ca aveam bani de seminte de floarea soarelui si creveti, aveam bani de paine (2 de persoana, cozi imense), pentru ca aveam bani... sa mergem in tabara. Tabara de indoctrinare, cu niste läturi pe post de mancare. Noroc ca eram copii si stiam sa ne bucuram de orice.

Pana pe la 13-14 ani, nu am stiut ce inseamna cuvantul "SHOP" si de ce nu am voie sa il rostesc. Imi imaginam ca e o incapere intr-un subsol, intunecata, unde intra numai strainii si cumpara bunatati. Niciodata nu am vazut, de fapt, cum arata un Shop. Mai bine asa, ca altfel as fi ramas cu traume ca nu am putut intra si eu acolo.

Eram un copil fericit, caci relatiile cu vecinii erau asa de stranse, de parca eram o mare familie. Mai tarziu am inteles de ce: pentru ca sa aiba motive sa vina in miezul noptii sa ii duca pe parinti la inca o vizita la "Securitate". In nici un caz ultima. Ramanea doar speranta ca se vor intoarce acasa. Si zambetul plin de bunavointa al acelorasi vecini, a doua zi dimineata. Eram ca o mare familie...

Tot insist: sunt un copil fericit al Epocii de Aur. Alti copii au trecut prin adevarate traume: parinti inchisi in puscarii, familii destramate de conducatorii dragi, "stigmatul" de "negustor" care le-a "distrus" viata, dar nu si demnitatea.

Copiii poarta pacatele parintilor. NU POT sa o compatimesc pe Zoia (fie-i tarana usoara!), chiar si numai pentru faptul ca a purtat blue-jeans si a baut Pepsi la discretie, si eu nu.

Va urma, (probabil).

[puiutu]

Ce frumos..... citi ne regasim in cele scrise de tine......
_________________
"Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima."

[diana maria]

si eu....

Conştiinţa


Îmbătat de prea multă minciună
Umblu desculţ, căutând prin gunoaie,
Acel rest de Lumină divină ce-nalţă,
Acea bunătate pierdută-ntr-o lene greoaie.

Ignorându-mi tăcerea ce doare
Şi privind cu dispreţ la prostime
Mă întreb uneori ce-i valoare…
De ce tinzi să te pierzi în mulţime ?

Lupta-mi din suflet se stinge treptat
Când în jur tot miroase a ghenă,
Plâng copiii de scârbă şi teamă
Iar viaţa-i doar ură şi jenă.

De ce totul se-opreşte la vorbe ?
De ce putrezeşte iubirea în noi ?
Fericirea, averea sau ura…
Conştiinţa…nu se spală prin ploi.


Prezent



Ce pustie e lumea şi crudă,
Ce-ntuneric e-n suflet şi glas !
Putrezeşte lumina în trupuri
Doar Nimicul în jur a rămas.

Ce durere adâncă ne arde
Şi ce lacrimi acide ne plâng !
Ne pândeşte din umbră Sfârşitul,
Fericirea e tristă şi-n gând.

Ce cumplită ne este pedeapsa,
Ce risipă de şanse-am făcut !
Ne vor roade Păcatul şi Moartea,
Regretul de tot ce-am pierdut…


Vestală


Pe buze porţi roua cu gust de fecioară,
În ochi ai dulceaţa ce-adânc te-nfioară,
Pe-obraji fericirea ţi-aduce culoare,
În fruntea-ţi înaltă se-adună visare,
Ţi-e chipul de înger cu glas de vioară,
Ai trupul fierbinte ca ziua de vară.
În mâinile tale se frânge durerea
Cu zâmbetu-ţi larg se-alungă tăcere
De-a pururi regină a inimii mele
Preschimbă-mi azi trupul în pulberi de stele
Ţi sufletul umple-l cu rosturi cereşti,
Crăiasă din vise, prinţesă-n poveşti.
_________________
Diana Maria
mami de Glad si Elena

[Kristin]

Portocale

Ar fi putut fi un Craciun ca toate celelalte: stat in ger, la coada, pentru a "prinde" un pachet de unt pentru prajituri. Trezit copilul la 4 dimineata, pentru ca el trebuie sa prinda rand la lamai, pentru prajiturile de Craciun. Sotul va sta la coada la cafea, pentru ca, o data pe an, trebuie sa ne rasfatam cu altceva decat nechezol.
Daca mai avem un copil, cu atat mai bine - el trebuie sa stea la rand la portocale si banane. Mama soacra ne-a asigurat ca va sta la coada la bomboanele invelite in staniol colorat, obligatorii pentru pomul de Craciun.
Tata a promis ca se ocupa de stat la coada la lapte si paine.

Daca nu avem ulei si zahar pentru prajiturile si mancarurile de Craciun, foarte rau - trebuie sa ne facem un plan: la anul, trebuie sa schimbam strategia si sa ne-o facem "prietena" pe vanzatoarea cu 4 clase de la alimentara, cea cu parul permanent, corpolenta si cu halat murdar. Poate ne mai "scapa" o sticla printre degete.

Ar fi putut fi un Craciun cu Eugenii, in caz ca nu aveam unt sau zahar pentru prajituri.

Ar fi putut fi un Craciun ca toate celelalte: colindat in surdina, numai la bunici si rudele apropiate, pentru ca "era interzis". Mers cu parintii la biserica, acesta fiind cel mai mare risc asumat al anului. Imprumutat carti si reviste Pif de la prieteni, pentru zilele de sarbatoare, caci poate a ramas vreuna necitita. Si asa televizorul e numai de decor, adica suport pentru pestele de sticla multicolor.

Ar fi putut fi un Craciun ca toate celelalte: un Craciun "inchis", fara cea mai mica idee despre ce se intampla la cateva sute de km de noi, pe acelasi continent. Fara a avea idee despre ce inseamna un magazin plin cu altceva decat cu cutii de creveti insirate pe rafturile cu vopsea roasa si murdara. Insirate, de altfel, foarte meticulos, cu respectarea numarului de milimetri obligatoriu intre ele, pentru a crea impresia de perfectiune.

Ar fi putut fi un Craciun ca toate celelalte - plin de frica - frica de a colinda, frica de a te bucura, frica de a crede, frica de a nu Avea.

Insa nu e.

Acest Craciun e altfel, asa cum au fost toate cele din ultimii ani in care am invatat sa nu ne mai fie frica de Craciun.

Acum stim cum arata magazinele pline de stralucire si de tot ce isi poate imagina cineva ca exista.

Acum nu mai avem pestele de sticla pe televizor, pe mileul de macramé. Nu il mai avem pentru ca plasma nu permite sa ai loc destul ca sa asezi bibelouri pe televizor. In plus, pestele de sticla a fost facut cioburi, daca nu cumva il mai au bunicii ascuns in lazile cu secrete.

Acum avem mobila minimalista, nu tone de lemn lacuit cu nuante de grena si motocei atarnati de manere.

Acum nu mai folosim bomboane maro, lipicioase, pe post de zahar in prajituri. Acum cumparam zahar de cateva feluri.

Acum nu mai folosim diafilme pentru ca sa aiba copiii cu ce se delecta de Sarbatori. Avem calculatoare performante, televizoare cu sute de canale. Totul e sa stim sa alegem.

Acum jucam Counterstrike, atunci jucam pac-pac prin santuri.

Acum nu mai trebuie sa caram "sifoane" invelite in sarma pentru a avea ceva apa acidulata, ci luam baxuri intregi de apa minerala la PET, la alegere.

Acum primim si altfel de cadouri decat dubluri ale papusilor carora le scoteam mereu capul: papusa - sora medicala, papusa - cosar, plus toate papusile din acea colectie, multiplicate cu 2-3.

Acum avem portocale. Acum avem cate portocale dorim.

Acum ascultam colinde cand vrem, cat de tare vrem. Acum nu ne mai e frica sa colindam.

Acum putem face vacanta de Craciun sau Revelionul intr-una din tarile despre care stiam numai ca exista, insa eram siguri ca nu le vom vedea niciodata.

Acum, in aceste zile premergatoare Craciunului, miroase in casute a lamai, portocale, migdale, cozonaci, prajituri delicioase.

Ce s-a intamplat acum 17 ani ne-a facut sa vorbim despre "ar fi putut fi" si nu despre "este".

Ca in fiecare an, devenim nostalgici cu gandul la acei ani de dinainte, insa uitam ca nostalgia se datoreaza copilariei, si nu comunismului.

Cu siguranta ca pretul platit de cei care au murit pentru un altfel de Craciun a fost prea mare.
Cu siguranta ca am pierdut ceva si am castigat altceva.
Cu siguranta ca s-au facut greseli si dupa momentul 1989 si cu siguranta nu cei mai potriviti oameni au gestionat situatia.
Insa am castigat cel mai important lucru pentru un om: libertatea de a alege.

Pe cei care au avut rude care au murit in acele momente, chiar daca se stie prea bine ca putea fi evitat acest lucru si ca s-a facut intentionat pentru a produce diversiune, le spun ca stiu ce inseamna aceasta durere si ca nu am trecut indiferenta prin Piata Operei din Timisoara, de fiecare data cand treptele erau pline de lumanari arzand, intr-o tacere deplina a celor care se uitau, de pe margine, ca la un altar.

Le spun ca eu nu voi uita niciodata acea noapte de 22 decembrie, cand am abandonat preparatul cornuletelor si am stat toata noaptea, cu parintii, cu ochii lipiti de televizor (era prima noapte din cate imi amintesc in care televiziunea a emis non stop), desi eram inca mica sa inteleg multe. Si ca nu aveam curajul sa ne bucuram in zilele ce au urmat, desi ochii parintilor sclipeau de fericire. Si ca, in sfarsit, "Europa libera" se auzea in toata casa.

Le spun ca lor, celor care au avut curajul acela nebun de a crede in libertate, le datorez libertatea mea de azi.

Le spun ca, si anul acesta, voi avea multe portocale pe masa de Craciun, pe care le cumpar fara sa stau la coada si fara sa dau mita vanzatoarei.

Le spun ca generatia mea a primit, de la cei care au murit, dar si de la cei care au luptat atunci, cel mai frumos cadou de Craciun - libertatea de a alege, pe care fiecare trebuie sa stie sa si-o gestioneze.

Nu ar fi frumos sa uitam ce s-a intamplat atunci.

Si nu ar fi frumos sa ridicam in slavi ceea ce era cat pe ce sa ne distruga, daca nu eram asa de norocosi: comunismul.

Poate ca intelegem prea putin, poate ca uitam prea repede, insa daca ne-am imagina ca, deodata, nu mai avem voie sa gandim, sa credem, sa ne rugam, sa avem unt, lapte, paine si portocale la discretie, sa nu avem "voie" in alte tari, sa avem un singur post TV care sa-i ridice in slavi pe cei care ne distrug, atunci poate ca am zabovi o clipa si am pretui niste momente... si niste oameni.

Un clip care nu mai are nevoie de descriere, o melodie pe care nu cred ca o vom uita usor:

Romania 1989

Craciun fericit tuturor !

[elenapeitro]

ai ridicat parul in capul meu Kristin....
felicitari pt talentul tau...si multumim ca il imparti cu noi..

[Bibicutza]

am citit primele scrieri ale tale...sunt SUPER SUPER...de fapt este un cuvant potrivit pt ele,dar numi vine...sunt atat de...REALE!!! nu stiu imi dau asa u n sentiment da nu stiu cum sa ti-l explic cel mai bine...eu am aflu in impas de cuvinte oricum citeam primul dintre ele si ma regaseam in totalitate in toate posturile ...DON'T STOP!!!