Proza

[Emma Brad]

* O lum?nare pentru mama !



V?ntul sufla puternic, agit?ndu-se ?n toate p?r?ile.
Gerul pictase flori de cristal pe geamurile aburite ?n spatele c?rora domnea o lini?te cumplit?.
Femeia ?ngenunchease la marginea patului, s?rut?nd m?na cadaveric? a mamei.
B?tr?na trecuse ?n lumea celor drep?i cu dou? zile ?n urm?, iar fiica ei o veghease.
Nici o lum?nare nu c?l?uzea drumul b?tr?nei ?n lumea de dincolo, iar p?n? la pensie mai erau aproape dou? s?pt?m?ni.
Victori?a ?tia c? nu o va putea ascunde at?ta amar de vreme. Trebuia s? cear? ajutorul vecinilor ?i s? anun?e autorit??ile, dar ?nainte trebuia s? aprind? o lum?nare pentru mama.
Se uit? la ceas. Era pu?in trecut de orele 16:00.
E ?nc? devreme, ??i zise ?nc?l??nd ghetele jerpelite. ?mbr?c? dou? r?nduri de haine, ?nf??ur?nd o basma de l?n? peste fesul g?urit.

V?ntul o lovea ?n fa??, iar ea se sprijini s? nu cad?. Bine c? ?nc?l?ase o pereche de ciorapi rup?i peste ghete.
Dup? un timp autobuzul opri ?n sta?ie.
Ceilal?i c?l?tori se ?ndep?rtau din preajma ei, dar acest lucru nu o mai sup?ra de mult. I se ?ntamplase at?t de des ?n ultimii doi ani ?nc?t ?i ?n?elegea.
Adev?rul era c? ?i ea se suporta cu greu.
Se n?scuse cu o malforma?ie la picioare, acestea fiind mult prea scurte.
Mama ei, c?ndva medic cardiolog, ?ncercase ?n mod repetat s? o ajute, dar eforturile ei fuseser? zadarnice. Tat?l le p?r?sise tocmai pentru acest handicap al ei, dar mai ?nt?i ?ncercase s?-?i conving? so?ia s? abandoneze copilul.
Mama o crescuse singur?, suport?nd batjocura ?i r?ut??ile celor din jur.
C?t fusese copil oamenii o priviser? cu mil?, ca adult ?ns?, aceia?i ochi o priveau cu sc?rb?. Dar se obi?nuise.
Acum Victori?a primea pensie de la stat ?i asta numai datorit? eforturilor mamei. Cu pensia de handicapat ?i cea a mamei nu reu?eau ?ns? s? supravie?uiasc? decent. De c?nd b?tr?na paralizase, jum?tate din bani ?i d?deau pe medicamente, iar ceal?lalta jum?tate abia le ajungea s? pl?teasc? d?rile c?tre stat.

Autobuzul opri ?n sta?ie, iar ea cobor? ?ncet, atent? la fiecare treapt?.
Alunecu?ul format ?i ?ngreuna mersul, noroc ?ns? c? biserica era aproape.
- Ce face maic?'ta? o ?ntreb? nea Ion de cum o v?zu.
Ea ?l privi trist a?a cum ?l privise de fiecare dat?.
- Doarme! izbuti s? ?opteasc? ?nec?ndu-?i lacrimile.
Se a?ez? apoi pe una din treptele de la intrarea ?n biseric?. Al?turi de ea z?cea o cutie goal? de la o conserv?.
Erau patru cer?etori pe sc?rile bisericii, unul mai am?r?t ca altul.
Pu?inii credincio?i de la acea ora t?rzie se opreau ?ntreb?ndu-se ce ?i cui s? dea.
- Nu ai venit de dou? zile, zise baba Maria ?ntinz?ndu-i un covrig. Cred c? ?i-e foame.
Victori?a nu ar fi luat nimic de la baba Maria, care ??i cre?tea nepo?ii orfani ?mpreun? cu mo?ul ei, cer?ind cu schimbul pe treptele bisericii.
Azi ?ns? ?i era foarte foame. Mu?c? cu poft? din covrigul ?nghe?at.
U?ile bisericii se ?nchideau la venirea ?ntunericului.
Era prea t?rziu s? se ?ntoarc? acas?.
Se ghemui ?ntr-un col? mai ferit ?ncerc?nd s? se ?nc?lzeasc?. A?tepta s? se lumineze de ziu?, s?-i cear? preotului o lum?nare ?i s? fug? acas? la mama.

C?nd se trezi era cald.
O femeie ?n halat alb ap?sa butoanele unui aparat la care era conectat?.
- Repede! O pierdem!
Victori?a sim?i o c?ldur? puternic?, n?v?lindu-i ?n s?nge.
?ntinse m?na spre femeia ?n halat alb.
- Te rog! O lum?nare pentru mama!

Femeia aprinse dou? lum?n?ri.
Una pentru mam?, ceal?lalt? pentru fiic
_________________
Emma

[Kristin]

Ce trist ! Dar ce frumos scrii, Emma ! Publici sau te-ai gandit sa publici ?

[somnorici]

Ce poveste trista!!! Mi-am adus aminte si de fetita cu chibrituri si uite ca imi vine sa plang...

[Emma Brad]

nu am publicat inca si probabil nici nu o voi face. Cum spuneam si in topicul de poezii, scriu pentru ca asa simt iar motivul poate fi faptul ca este singurul lucru pe care il fac mai bine decat orice altceva.

Imi pare rau ca povestea trista va intristat si pe voi,dar cum bine stiti viata e cruda .

Va multumesc de citire
cu drag
Emma
_________________
Emma

[Emma Brad]

acest fragment face parte dintr-un sir de schite umoristice. Celelalte parti nu au ce cauta pe un forum dedicat copiilor. Astfel de scene se petreceau pe vremea cand fetita mea mai mare era inca singurica la parinti.


* A ?nnebunit lupul !



- R?u e, Doamne, s? fii mic ?i prost, am exclamat eu cu asprime.
Feti?a de numai cinci ani?ori ??i ?ncle?tase bra?ele de fusta mea ?i m? privea cu un amestec de ur? ?i mil?. Apoi v?d, f?r? s?-mi vin? a crede, cum pumnii ei mici se izbesc de picioarele mele. Are ochi str?lucitori ?i un cap frumos, cu p?r m?t?sos.
Dau s-o iau ?n bra?e, dar m? respinge amenin??nd c? m? spune „lu’ taty”.
O ignor ?i ?ncerc s?-mi v?d de ale mele, dar, fire capricioas? ?i r?zg?iat?, izbucne?te ?n strig?te de m?nie.
- Dac? nu taci, ??i rup gura, o amenin? la r?ndul meu.
Pe *****’ l-am c?utat, pe el l-am g?sit.
A ?nceput s? bat? cu picioru?ele ei mici ?n? ?i s? strige c?t o ?inea gura „Ajutor!”.
”Na belea” ?mi zic izbucnind ?ntr-un r?s for?at.
?n clipa urmatoare, de ceal?lalt? parte a u?ii se auzir? r?cnetele mamei care m? trimitea la to?i dracii. Este o lupoaic? b?tr?n?, ?mi zic, amintindu-mi schimbul de replici dintre soacr? ?i ginere.
”D? Dumnezeu copii la to?i pro?tii”, obi?nuia s? spun? ori de c?te ori m? prindea nec?jindu-i p?pu?a.

?mi aprind o ?igar? ?i ies ?n fa?a blocului ?n speran?a c? m? voi calma dac? nu le mai aud r?cnind.
Da’ de unde.
Nu apuc s? schimb dou? vorbe cu vecinii ce ??i fac veacul pe rablagita b?ncu?? de lemn, c? hop ?i mama cu "pitica" ?n bra?e.
Pitica, potolit? ?ntre timp, cum m? vede ?ncepe s? urle ca din gur? de ?arpe.
- Ce are? m? ?ntreab? tanti Leana.
?nainte s? apuc s? zic ceva, vocea mamei sun? ca un tren.
- A b?tut-o nebuna de m?'sa.
- Ajutor! Ajutor! strig? maimu?a cu m?nie reamintindu-?i parc? unde se oprise "tonomatul"
- Las? c? vine poli?ia ?i-o ia pe m?'ta asta nebun?, ?ncearc? mama s-o lini?teasc?.
M? streseaz? la culme modul ?n care mama ?ncearc? s?-mi educe feti?a ?i dac? nu mi-a? dori at?t s? aplanez conflictele cu ea...
- "Vine poli?ia
?i-o ia pe mama ta...", ?ncepu Marin s? c?nte cu accent ?ig?nesc, lovind ritmic cu palmele ?n piept.
Maimu?ei at?t i-a trebuit. Nu i-a mai t?cut gura dec?t atunci c?nd "taty" a venit acas?.

- Taty, taty, ajutooor! ?ncepu s? strige ?nainte ca el s? apuce s? ?nchid? u?a ?n urma lui.
Se ag??? cu bra?ele ei mici de g?tul lui ?i ?ncepu s? verse ?uvoaie de lacrimi de parc? le-ar fi p?strat special pentru el.
- Iar te-a b?tut mamy ? o ?ntreab? el.
- Las? c? n-a omor?t-o, s?ri mama ca ars?.
- Taty, nea "Malin" a zis c? "bine polisia" ?i-o ia pe mamy, uite-a?a:
" bine polisiaaa
?i-o ia pe mama taaa"
Se uit? ad?nc ?n ochii lui ?in?ndu-i fa?a ?n palmele mici, lucru care o scoate din min?i pe mama.
- Pisy, ia ascult? la m?m?ica:
" uite, mama, trece rata
Vine ?i prostu’ de tata."
- Da, se r??oi ginerele la soacr?. Eu sunt prost c? muncesc ca un m?gar pentru fata ta care mai e si rea.
- Hehe, maic?. Tu ai luat-o, tu s-o m?n?nci de rahat.
?n clipa imediat urmatoare, vocea dulce a feti?ei sun? ca un clopo?el.
- Taty, a ?nnebunit lupul?
_________________
Emma

[nicky]

Doamne cat e de trista prima povestioara ! Am citit-o si plang .Daca imi mai spui ca e si adevarata ma omori .

Si a doua banuiesc ca e reala , nu?
_________________

[Emma Brad]

a doua este reala dar nu si prima.
_________________
Emma

[nicky]

Si nu faci nimic in ceea ce priveste educatia puiutei tale de care mama ta isi bate joc?Imi pare rau dar chestia cu bagatul bunicii peste parinti ma scoate din minti si mai ales chestia cu sa te faca nebuna in fata copilului tau.....
_________________

[Emma Brad]

din pacate mama are prostul obicei de a interveni in educatie copiilor mei dar lucrurile nu sunt chiar atat de murdare pe cat par. Am incercat sa scriu o schita umoristica ( de fapt un grupaj pentru un volum de schite) asa ca am exagerat pe ici pe colo.
Ps. si nu-i permit mamei sa-mi educe copiii. Sunt o persoana destul de impulsiva si spun verde in fata ce ma doare indiferent ca este vb de o amica, sot sau mama.

cu drag
Emma
_________________
Emma

[puiutu]

Of ca trist....dar de ce scrii draga Emma atitea povestiri triste?
_________________
"Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima."

[nicky]

Mai scrie-ne ! Mie imi plac .
_________________

[Emma Brad]

Puiutu

eu nu le vad triste. Multe familii se confrunta cu aceeasi pb. Majoritatea bunicilor simt nevoia de a se implica in cresterea si educatia nepotilor. Uneori asta e ok alteori nu. Ceea ce am urmarit cu aceasta schita a fost sa scot in evidenta comportamentul bunicii vizavi de fiica. La o citire atenta se poate observa cum mama este nemultumita de fiica dar in final o apara in fata ginerelui. Ceea ce inseamna k mama ramane mama indiferent de varsta copilului sau sau de greselile acestuia.

PS. am precizat mai sus ca povestea nu este 100% reala. Aceasta schita s-a vrut parte dintr-un volum de schite umoristice pe care le-am scris la cerere dar intre timp m-am sucit si nu mai vreau sa public dar probabil o voi face candva daca conditiile de publicare se vor schimba.


Nicky

acest site fiind dedicat in exclusivitate copiilor nu pot posta alte texte de acest gen. Dar ma bucur k iti plac.

drag de voi toti
Emma
_________________
Emma

[puiutu]

Emma draga, eu nu te judec nici intr-un fel vroiam sa spun ca pe mine ma impresioneaza profund povestile triste (in general nu doar cele scrise de tine) si aproape de fiecare data pling. Nu te supara pe mine, scrie in continuare ca scrii frumos.
_________________
"Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima."

[Emma Brad]

nu sunt suparata, Pui

PS. voi posta doar ceea ce cred k si-ar putea face loc pe un sit dedicat copiilor
_________________
Emma

[nicky]

Cred ca daca le postezi la "Diverse " ar fi ok .
_________________

[Emma Brad]

Poveste dintr-o via??
( nuvel?)


(I)

Prin norul de fum m? privea lung, cu ochii lui plini de nep?sare, ca un lac ?nghe?at.
Era un b?tr?nel m?run?el ?i ghebos, cu ?nf??i?are ironic?, gr?sun, cu chipul plin de r?utate ?i cu plete lungi ?nnegrite. Te privea ca ?i cum ar fi vrut s?-?i fac? r?u.
"Bietul om" ai fi zis privindu-l de la distan??. "Amar?t ?i cu vlag? c?t un pui de g?in?!"
Pielea ?i at?rna pe scheletul desc?rnat ?i p?rea c? sufletul ?i zace la o distan?? de c?teva picioare.
Se coc?rj? ?ntr-un col? ?ntunecat, cercet?nd un petic de h?rtie scos din buzunar. Molf?ia ?ntre din?i un ciot de creion ?i r?njea ca un dobitoc.
?ncercai s?-mi ocup timpul cu ceva mai pu?in nepl?cut, dar chipul palid ?i schimonosit al b?tr?nului cer?etor m? f?cu s? tresar.
- E?ti nou?, frumoaso? se auzi vocea lui ca un groh?it. Bestia cu chip de om izbucni ?ntr-un r?s ?ndobitocit, l?s?ndu-?i pe spate pletele negre ?i unsuroase.
Deodat? m? cuprinse avid cu privirea ?i, pe un ton serios, zise.
- Vreau s? te pictez.
Am f?cut ochii mari, ?nsp?im?ntat?. Abia acum observasem ochiul de sticl? ce str?lucea neverosimil. ?i ?ncruci?? bra?ele, privindu-m? ironic.
?n bar domnea o lini?te ap?s?toare, ochii tuturor fiind fixa?i pe b?tr?nul ciudat care ??i ?ncordase mu?chii bra?elor, privindu-m? mali?ios.
?i totu?i, durerea de pe chipul lui atesta clar c? era deranjat de descoperirea mea.
M? privi cu ur?, cl?tin?nd din cap f?r? s? spun? nimic.
Apoi se ?ndep?rt? ?chiop?t?nd, pierz?ndu-se ?n noapte pe o strad? l?turalnic?.


( II )


- S-ar putea ca ochii t?i s?-l fi atras, ?mi zise ?eful dou? zile mai t?rziu.
A? fi putut pune pariu c? ?eful nu avea timp nici s? observe, nici s? perceap? calit??ile angaja?ilor s?i.
Deodat?, r?cnind ?i url?nd, ciudatul b?tr?n d?du buzna ?n bar cuprins de panic?. L?ng? tejghea se dezechilibr? ?i se pr?bu?i, lovindu-se la cap.
Un grup numeros de oameni se n?pusti pe u??, arunc?ndu-se asupra b?tr?nului care, cu ochii injecta?i, ?ncepuse s? fac? spume la gur?.
Am ?ov?it o clip?, dup? care am apucat de g?t o sticl? ?i, r?cnind ca o apucat?, am lovit tejgheaua. Nu ?tiam exact ce voiam s? ob?in. Important era c? brusc se f?cu lini?te.
Ochii ?mi str?luceau a cruzime ?i ur?, dar n-a? fi putut explica de ce.
Dup? fa?a chinuit? ?i z?mbetul ?ncurcat al b?tr?nului am ?nceput s?-mi fac procese de con?tiin??.
O femeie cu voce interesant? ?i plin? de emo?ii ?ncepu s? explice cum b?tr?nul ?i ap?ruse ?n cale. St?tuse pitit ?i o apucase de bra?, bolborosind ceva nedeslu?it.
- M-a ?ngrozit, repeta ea cu spaima ?ntip?rit? pe chip.
To?i acei oameni ap?ruser? la ?ipetele femeii ?i-l urm?riser? p?n? aici.
Neexist?nd alte motive pentru care bietul b?tr?n fusese h?r?uit, dec?t spaima exagerat? a unei femei, grupul de binevoitori se retrase.
?eful, pe numele lui Mihai, ?i oferi o vodc? batr?nului care nu-?i ridic? privirea de pe gura paharului, f?r? a se atinge ?ns? de el.
M-am apropiat de masa la care st?tea, cer?ndu-i permisiunea de a m? a?eza.
M? privi bl?nd cu ochiul s?n?tos, f?r? a spune nimic. ?i d?dui o ?igar? pe care, ?n loc s-o aprind?, o molf?i ?ntre din?i.
Vrusei s? spun ceva, dar vocea lui grav? m? lu? prin surprindere.
- Nu subestima niciodat? r?utatea divin?. Dumnezeu d? ?i ia c?nd ?i cum pofte?te.
- Meritai o via?? mai bun?, zisei eu z?mbind acru.
- Poate, spuse rup?nd filtrul ?ig?rii. ?tii, m? tot g?ndesc la incompatibilitatea celor dou? puteri: puterea Diavolului ?i puterea lui Dumnezeu.
Z?mbi acru ?i d?du paharul peste cap.
Apoi se ridic? greoi, ?ndrept?ndu-se spre u?? ?i rostind Tat?l Nostru.


( III )


- Nebunia omeneasc? n-are limite, replic? batr?nul, m?nios, ?n timp ce m? picta.
Mihai ?l privea rigid, cl?tin?nd din b?rbi?a lui de ?ap.
Era oarecum ?ocat de adev?rul acelor cuvinte. Nu se a?teptase s?-l aud? pe batr?nul cu ?nf??i?are at?t de vulgar?, vorbind ca un auster profesor.
Cu pasul domol, plin de demnitate, defila prin fa?a tejghelei, privind grav spre pu?inii clien?i de la acea or? t?rzie.
Eu ?mi f?ceam de lucru, av?nd grij? s? ?in tot timpul fa?a ?ndreptat? spre b?tr?n.
Acesta ??i ?nfr?n? m?nia ?i ??i aprinse ?igara, cu un z?mbet plin de am?r?ciune.
- Am fost poli?ist, ?ncepu el s? povesteasc?.
Se opri pu?in ca pentru a-?i drege glasul.
- Printre altele, adunam ?i vagabonzii de pe str?zi. Deseori aveam de-a face cu bolnavi psihic fugi?i din sanatorii ?i spitale. Printre ei era unul care avea o pl?cere nebun? s? c?nte ca un coco? ?i s? imite clonc?nitul g?inii. Ne amuza teribil capacitatea lui de a imita or?t?nii. ?ntr-o zi l-am g?sit mort la umbra unui copac din spatele sec?iei. Era pentru prima dat? c?nd avea acte la el. Fusese om de ?tiin??.
Oft? ad?nc iar trupul i se ?ncord?.
Stinse ?igara ?i t?cu c?tva timp apoi se ridic? ?i se uit? direct ?n ochii ?efului.
- L-am tratat ca pe un gunoi pentru c? a?a ar?ta.
Ochii tuturor erau ?ndrepta?i spre batr?n ?i nimeni nu ?ndr?znea s? spun? nimic.
- Nu ?ncerc s? m? disculp, ci doar...
Se ?ntoarse spre mine ?i, privindu-m? fix, spuse:
- Poate c? ?mi merit soarta.
- Nu! strigai eu emo?ionat?. Faptele noastre vor at?rna ?n cump?na judec??ii divine ?i nu a celor ca noi.
- Cei ca mine sunt exclu?i din societate, zise el am?r?t. E?ti la fel de t?n?r? cum eram eu atunci. ?i naiv?.
Dispre?, cruzime, ironie i se citeau pe chipul zb?rcit.
- Mi-e fric?, feti?o. Mi-e fric? s? nu ?nnebunesc, ?opti cu tremur ?n glas.


( IV )


Mihai ?i oferi ad?post contra unor mici servicii cum ar fi dusul gunoiului ?i ?ntre?inerea toaletei. ?i d?dea hran? ?i ceva b?nu?i, iar de dou? ori pe s?pt?m?n? acces la du?. Unii clien?i ?i aduseser? ?nc?l??ri ?i haine, dar nimeni nu ?tia adev?rata poveste a b?tr?nului.
Se spunea c? so?ia ?i murise din pricina nebuniei, ?ntr-un spital de boli nervoase. Din nu se ?tie care motiv, singurul lui copil ?l l?sase pe drumuri, reneg?ndu-l.
Batr?nul, pe numele lui nea Popa, ?ngenunchease multe genera?ii de tineri ?i f?cuse pr?p?d c?nd ?l apucau furiile. B?tea cu piciorul de lemn ?n podea ?i perechi de ochi c?utau parc?, ?n pardoseala de lemn, legile nescrise ale tovar??ului Popa.
So?ia ?i fusese sclav?, iar prietenii ?i deveniser? subalterni sau chiar du?mani ?i nimeni nu ?ndr?znise vreodat? s?-l contrazic?.
Paf! Paf! ?uiera obrazul fostului prieten sub greutatea palmelor lui.
Gurile rele spuneau c? so?ia ?nnebunise din pricina b?t?ilor repetate ?i a regimului dictatorial la care fusese supus?. Fiul ?l abandonase imediat dupa revolu?ie, la pu?in timp dup? moartea mamei sale.
Dar toate astea aveam s? le aflu mult mai t?rziu, ca ?i motivul pentru care insistase at?t s?-mi picteze chipul.
Acum ?l priveam cu mil? pe batr?nul hidos, dar simpatic, ce ??i ducea traiul nevoia? de pe o zi pe alta.
- Oamenii viseaz? mai mult s? aib? o carier? dec?t s? fie ferici?i. Dorin?a de carier? cu orice pre? poate cauza nebunia, iar nebunul se crede ?mp?rat.
Am cl?tinat din cap, privind cu aten?ie creionul pe care nea Popa ?l ?nv?rtea ?ntre degete.
- Nebunul nu cunoa?te frica ?i crede c? totul ?i este permis. Nici m?car m?nia lui Dumnezeu nu-l sperie ?i alearg? ?n galop spre infern, f?r? a ?ti ?ns? ?ncotro se ?ndreapt?.


( V )


- ?mi place seninul ochilor t?i c?prui, zise nea Popa cu c?ldur? ?n glas ?i cu privirea fr?nt?.
Mi-am s?ltat ochii uimi?i spre fa?a lui p?r?sit? parc? de orice for?? l?untric?. M? sim?eam slab? ?i neprotejat?.
- Mul?umesc, zic uimit? de incapacitatea mea de a spune altceva.
M? mu?truluiesc ?n g?nd, afi??nd un z?mbet binevoitor.
Nu-mi place s? fiu luat? pe nepreg?tite, iar un compliment venit de la un om ca el era nea?teptat de ciudat.
- Are ochi de ?erpoaic?, se auzi un glas venit dintre mese.
Nea Popa r?se ?n hohote. Corpul i se mi?c? haotic, zguduit de r?s.
Se retrase la una din mese t?r?ndu-?i piciorul cu un zgomot ciudat, ca ?i cum cel?lalt picior nu atingea niciodat? p?m?ntul.


( VI )


?n col?urile gurii ?i luceau doi din?i, singurii pe care ?i mai avea.
?l priveam cum ?nmuia bucata de p?ine ?n toc?ni?? ?i o molf?ia c?nd pe-o parte c?nd pe cealalt?, ?terg?ndu-?i musta?a dup? fiecare ?mbuc?tur?, cu m?neca jerpelit? a c?m??ii.
Nu era tocmai o imagine pl?cut?, dar ?mi f?cusem un obicei din a studia gesturile acestui b?tr?n plin de mister ?i, oric?t de sc?rbos era modul primitiv ?n care se hr?nea, nu-mi puteam dezlipi privirea de pe fa?a lui.
- Ei, ?mi ?opti Mihai la ureche, i-ai descoperit secretul?
- Mai las?-m?, replicai, ?ntorc?ndu-i spatele.
El r?se ?n barb?, agitat, strecur?ndu-?i m?na ?n buzunar.
M? ?ntrebam ce-l f?cea s? fie at?t de agitat. Cu siguran?? suferise un ?oc nervos ce-i anihilase urmele oric?rei sensibilit??i.
- Sunt fiin?e interesante aceste personaje ce par picate din cer.
?l privii cu un aer ?ntreb?tor. Pe fa?? i se citea o oarecare ?ov?ial?.
- Tu nu vezi? Nea Popa a picat de niciunde. Nimeni nu ?tie nimic despre trecutul lui, iar eu, neav?nd de lucru, i-am oferit cas? ?i mas?. Ai idee c??i clien?i am pierdut de c?nd s-a prip??it pe prispa mea?
Avea dreptate.
Cei mai buni clienti disp?ruser?, iar cei r?ma?i ??i pierdeau vremea cu pove?ti de tot soiul, neaduc?nd nici un beneficiu firmei.
Afacerile mergeau prost, iar Mihai parc? ??i ie?ise din min?i.
M? ?ncruntai privindu-l cu dispre?.
Buna dispozi?ie ?i reveni ?i ?ncepu s? r?d?.
- Hai las?, nu mai face fa?a asta. Nea Popa este aici ?i va r?m?ne cel pu?in p?n? la prim?var?. Mul?umit??
- N-am avut inten?ia s? v? jignesc, i-am r?spuns ru?inat?.
- F?-mi o cafea, zise flutur?ndu-?i degetele deasupra b?rbii ?i redevenind serios.
- Da, domnule.
Nu ?mi puteam reprima ironia oric?t a? fi ?ncercat. ?i sim?eam privirea mustr?toare, dar, dac? m-a? fi ?ntors cu fa?a spre el, a? fi izbucnit ?n hohote de r?s ?i lacrimi.


( VII )


Str?b?team holul dintre vestiar ?i bar c?nd voci ?nfuriate m? silir? s? m? opresc. Atunci devenii martorul involuntar al sf?r?itului unui dialog al b?tr?nului cu un necunoscut.
- Asasinule! tun? vocea grav? a str?inului. Nu meri?i ospitalitatea celor de aici. ?ntr-o zi vor afla cine e?ti ?i te vor da afar?, iar atunci c?nd vei muri ??i vor putrezi oasele ?ntr-un ?an? ?i nici ciorile nu se vor atinge de le?ul t?u infect.
La auzul acestor cuvinte, m-am ?ngrozit ?i am luat-o la fug?.
V?z?ndu-m? desfigurat? de spaim?, Mihai ?mi oferi un pahar cu ap?.
M? preg?team s?-i dezv?lui motivul pentru care m? aflam ?n starea aceea de ?oc, dar privirile mi se lovir? de ochii ?nghe?a?i ai b?tr?nului.
M? privea ciudat, trec?ndu-?i g?nditor palma peste barba zburlit?.
Fa?a lui zb?rcit? p?rea s? fie sub influen?a unei tulbur?ri mai mari dec?t cea pe care mi-o provocase mie.
- Te sim?i bine, domni?oar?? m? ?ntreb?, privind ad?nc ?n ochii mei.
N-apucai s? r?spund.
?l v?zui r?sucindu-?i corpul cadaveric ?i disp?r?nd undeva ?n noapte.


( VIII )


Trecuser? dou? zile de la tulbur?toarea discu?ie dintre nea Popa ?i necunoscut.
Batr?nul disp?ruse atunci ?i nimeni nu-l mai v?zuse.
Deodat?, u?a se deschise ?i ??i f?cu apari?ia. P?rea bolnav ?i obosit.
Se a?ez? la o mas?, f?c?ndu-mi semn s? m? apropii.
?i oferii o cea?c? de cafea fierbinte ?i m? a?ezai f?r? a-l saluta.
Scormoni ?n scrumier? cu degetele ?nghe?ate, aleg?ndu-?i un chi?toc pe care ?l aprinse. Trase cu poft? dou? fumuri, dup? care arunc? restul.
Evita s? m? priveasc? ?i, probabil, c?uta cuvintele potrivite pentru ceea ce avea s?-mi spun?.
- Am fost securist, ?ncepu el s? povesteasc?. Am fost un om r?u care ?i-a maltratat so?ia ?i ?i-a ucis prietenii. N-am iertat pe nimeni. Nici pe fratele meu pe care, ?ntr-un acces de furie, l-am aruncat ?n lan?uri unde a ?i sf?r?it. Nu mi-am putut ierta nici propriul fiu care a fost ucis ?ncerc?nd s? treac? grani?a. So?ia a ?nnebunit de durere c?nd mi-am b?tut cel?lalt fiu p?n? la le?in, pentru c? nu m? informase despre planurile fratelui mai mare.
- Cum? am exclamat indignat?.
- Nu m? ?ntrerupe!
?ncepu s? scormoneasc? din nou ?n scrumier?, cu un calm care m? c?lca pe nervi.
- Nu ?n?elegi! M? f?cuse de r?s.
Aici se opri, sorbind cu poft? din cafeaua fierbinte.
- P?n? ?i mama m? dispre?uia, dar nu-mi p?sa. Vroiam doar s? fac carier? cu orice pre?. At?t. Apoi, ?ntr-o diminea??, stresat de smiorc?ielile so?iei, i-am f?cut dosar ?i am internat-o ?ntr-un spital de boli nervoase. Am dat instruc?iuni stricte s? fie sedat? permanent pentru a nu mai avea timp s? boceasc?. Inima nu i-a rezistat ?i, ?n ?apte luni, s-a cur??at.
- Dumnezeule!
- Dou? luni mai t?rziu regimul a c?zut, iar eu m-am ales cu ochiul de sticl? ?i piciorul de lemn. Cadoul de pensionare din partea colegilor.
Se opri pu?in, ?terg?ndu-?i fruntea cu dosul palmei ?i z?mbind acru, apoi ??i continu? povestea.
- Cel?lalt fiu r?mas ?n via?? s-a aliat cu familia fratelui meu mort ?i m-au l?sat pe drumuri. Restul... ?tii.
M-am ridicat ame?it? de pe scaun. ?mi doream cu disperare s? stau c?t mai departe de bestia cu chip de om.
Niciodat? chipul desfigurat al b?tr?nului nu-mi provocase at?ta sc?rb?.


( IX )


A doua zi diminea??, o mul?ime considerabil? de curio?i ?i poli?i?ti se adunase ?n spatele barului ?n care lucram.
Mi-am f?cut cu greu loc prin mul?ime ?i nu mic? mi-a fost uimirea c?nd, l?ng? tomberoanele de gunoi, am v?zut z?c?nd trupul b?tr?nului.

?n c?m?ru?a unde locuise ?n ultimele lui zile, am g?sit portretul meu pe care nu-l v?zusem niciodat?. Era o pictur? frumoas?, dar femeia aceea nu sem?na cu mine. Avea privirea vesel?...
- Este perfect?, se auzi vocea cald? a unui b?rbat ?n spatele meu. Dar mama avea ochi alba?tri ?i privirea trist?.
M-am ?ntors ?ncet ?i am privit ad?nc ochii necunoscutului.
Am z?mbit amar, d?ruindu-i portretul femeii pe care o iubise at?t.
_________________
Emma

[Emma Brad]

Intr-o lume imperfecta, plina de neprevazut, oamenii se strecoara, prevazatori si grijulii, dintr-o scena a vietii in alta.
O voce launtrica le da replica pe care ei o repeta obsesiv, in gind, pina cind in mintea lor, tisneste revelatia geniului.
Dispus sa-si dea pumni in cap, Bebe se aseaza pe vine linga batrinul copac. Complexat de inaltime si ranchiunos din fire, cauta mereu sa isi impuna punctul de vedere. Se facea luntre si punte sa obtina ceva si nu renunta nici in ruptul capului la ideile sale.
Asa era el. Un grasun complexat si incapatinat, care considera ca are mereu dreptate. Plin de sine si prost imbracat, cu trening si lant greu la git, cu sapca si pantofi de lac, isi omora timpul prin baruri si sali de biliard. Smecher de meserie, plin de bani si cu o masina scumpa, privea hipnotizat fetitele pline de fite de pe strazile capitalei. Uneori, lipsit de scrupule, isi cauta victimele printre pustancele cu figuri in cap si fusta de o palma. Acum statea abatut, rezemat de trunchiul noduros al copacului si reflecta la o ingrijorare adinca si grea. Din cind in cind, ducea la gura sticla pe jumatate goala. Isi umezea buzele, apoi privea trist gitul lung al sticlei de bere.
- Nu inteleg, sopti el parca pentru sine si stringind cu putere tigara in coltul gurii se ridica brusc in picioare. Un lucru insa tot am inteles, continua el scrisnind din dintii de aur. Nu exista Dumnezeu!
Coana Mita, batrinica aceea tifnoasa, camuflata in zina maseluta, il privea rautacioasa pe barbatul mic de statura si guraliv.
De pe scaunelul ei, muierea aceea bagacioasa si super enervanta, care nu isi poate tine limba veninoasa in friu, pare gata sa-si arate caninii taiosi si otrava din cerul gurii.
- Da` ce ai tu, ma omule, ai innebunit? spuse ea cu voce mieroasa. O sa te prapadesti inaintea mea daca o tii asa si tot nu rezolvi nimica.
- Lasa-ma, bre, in pace ca ma enervezi, suiera el printre dinti ca serpii.
- Tu`i natia ta de corcitura, zise baba si rinji viclean pe sub mustata. Hai, zi repede ce te doare si gaseste baba leac pentru suferinta ta.
Bebe era analfabet dar nu si prost. Si totusi, necajit si suparat pe Dumnezeu, el lasa garda jos prostit de vorbele mieroase pe care baba stiuse sa i le vire in creier.
- Ce sa fie, bre, ofta el din greu trecindu-si mina peste capul ras. Apoi, sta putin pe ginduri, se scarpina pe chelie si cu vocea ragusita de tutun, incepu sa debiteze lucruri incredibile, despre femei si jocuri de noroc.
- Tu`ti mama ta azi-si-miine, de pitic prost si figurant.
Enervata pina peste cap de aiurelile lui Bebe, coana Mita se ridica iute de pe scaunel si cu miinile in solduri, se apuca sa-l faca mai ceva ca la usa cortului.
Prins in cursa intinsa cu viclenie de baba, jumatatea de om o privea nauc, mai-mai sa-si piarda echilibrul. A inceput sa vorbeasca cu greutate, ca si cum, limba i se impleticea in gura.
- Bre, io...
- Taci *****` si inghite, il repezi baba de cum deschise gura. Auzi la el, smecher stingaci si cu aere de vedeta infestata cu mahalagism. Auzi chestia dracului, sa te faca o pustoaica cu cas la gura iar tu să-i mai gasesti si scuze. Pai, cit de prost trebuie sa fii?
Bebe isi scarpina chelia, se scarpina in cur si apoi isi baga degetul in nas.
- Ptiu, drace, urla coana Mita scuipind asfaltul printre dintii stricati. Mare gagauta esti! Tocmai atunci, o blonda sexy si simpatica, coboara dintr-o masina neagra si intra in scara blocului. Fusta scurta, mulata pe fundul mic si osos, il facu pe Bebe sa arate de parca isi bause mintile.
- Hoo, drace, zise baba sictirita de atitudinea inestetica si pacatoasa a barbatului. Sezi blind si nu te lasa dus de val, ca nu-i de nasul tau.
Readus cu picioarele pe pamint de vocea pitigaiata a femeii, Bebe se chirci la umbra copacului.
Apoi, isi aprinse o tigara, lua sticla de git, si cu o sete uriasa ii ciuguli si ultima picatura.

Intunericul isi arata muschii in mahalaua europeana. La poalele unui copac, un papa-lapte facea ca un tractor cu doua remorci. Ceva mai incolo, adunati in jurul unui foc care sa-i apere de tintari, citiva batrini, ca niste catei vagabonzi, discuta pe larg, avind ca sursa de inspiratie politica.

Emma Brad
http://blokatarii.ablog.ro
_________________
Emma